„E mai bine să faci împreună lucruri”

Ruxandra

este o artistă de 25 de ani, născută și crescută în București, și este voluntară A.R.T. Fusion de un an și jumătate. A studiat Regie și apoi a făcut un master de Scriere Dramatică, iar acum face teatru comunitar, pentru că o interesează teatrul ca mijloc de intervenție socială și politică. La final de zi, simte că munca ei este și o expresie a identității:

„Chiar asta mă definește, munca”.

Este pasionată de poveștile oamenilor, de literatură și teorie feministă, pentru că, povestește ea, feminismul e ceva personal, ceva prin care simte nevoia să fie susținută și să susțină la rândul ei alte femei:

„O fi la modă, n-o fii la modă să fii feministă, la mine a venit dintr-o nevoie personală de a mă simți eu mai puternică”.

Pentru Ruxandra, o altă valoare importantă este solidaritatea. Ideea de împreună – pentru că știe că abordările individualiste, care sunt centrate pe competiție și sisteme capitaliste neoliberale, au tendința să plaseze reușita unui om asupra unei capacități care, poate, de multe ori nu are legătură cu meritocrația:

„E foarte periculos să intri în capcana asta și să nu-ți dai seama că trăiești într-o societate sau că trăiești într-o comunitate și că ai nevoie de ceilalți și că, nu știu, că e mai bine să faci împreună lucruri”. 

Despre voluntariat, crede că e mai degrabă o alegere decât o responsabilitate, pentru că presupune muncă neplătită și sunt oameni care nu-și permit să facă asta. Dar despre cei care aleg să o facă, Ruxandra spune că „e foarte tare că își dau din timpul lor pentru alții”.

Cu A.R.T Fusion s-a intersectat după ce colega ei de cameră de la cămin, unde stătea pe atunci, i-a trimis anunțul cu apelul de voluntari pentru Teatru Legislativ. Și-a dorit foarte mult să învețe despre metodele de teatru teoretizate de Augusto Boal, însă nu credea că e posibil aici, acum:

„Mi-am zis, „E, când o să am eu vreodată ocazia?”. Îmi imaginam că trebuie să ajung în America de Sud sau să mă duc în străinătate. Și am proiectat așa într-un viitor imaginar că mi-ar plăcea cândva să fac asta, să le învăț.  Și uite că s-a întâmplat mult mai repede decât îmi imaginam, am participat la un training în Madeira și am apoi am implementat metoda chiar aici, în București. Și nu numai asta, dar am și coordonat. Adică am fost implicată mai mult decât doar să particip și să învăț. Am dus mai departe”.

Dacă cea mai mare provocare a fost, în tot acest proces, să reușească să se adune cu toată echipa de voluntari, cel mai frumos aspect a fost rezultatul Teatrului Legislativ, adică momentele în care au mers în comunități, iar spectatoarele au fost victime ale violenței domestice:

„Chiar a avut loc schimbarea, adică momentul ăla de interacțiune între persoanele afectate și actori”.

Și, în tot procesul de învățare, din care a rămas în continuare cu dorința de a influența schimbarea în comunități prin teatru, a înnodat și legături cu alți oameni:

„De la Andreea am încercat să fur meserie, meseria asta de a organiza, de a aduce oamenii împreună, de a-ți păstra calmul, de a nu judeca”. 

Iar una dintre cele mai frumoase amintiri cu care a rămas, spune ea, a fost drumul cu trenul la Caracal, unde au jucat Teatru Legislativ pentru adolescentele din comunitatea de acolo; dincolo de experiența de pe scenă, unde a simțit că „genul ăsta de teatru ar putea să fie un fel de vindecare a unor răni colective”, a trăit și momente de apropiere cu echipa de voluntari. După ce trenul din fața lor a luat foc și au rămas așa, în câmp, câteva ore, au povestit despre cum i-a afectat pe ei violența domestică. Ruxandra își amintește că a fost o seară în care s-a simțit ca într-o tabără:

„Apoi am început să râdem, am făcut glume și ne-am apropiat foarte tare. Am ieșit din tren și făceam mișto de situație”.

Acum, ea pleacă pentru 6 luni la un internship în Atena, într-un teatru incluziv. Ar mai vrea să scrie o teză de doctorat despre teatru comunitar aici, în România, și să deschidă teatrul către un nou public, din afara orașelor mari,

„poate un public care nu are acces sau nu a avut niciodată acces la artele spectacolului”. 

 67 total views,  1 views today