Nu este nimic nou, reciclarea este unul dintre pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru ca imaginea de ansamblu dorită să fie obținută. Toți ne dorim să trăim într-o lume curată și să lăsăm generațiilor ce vin un Pământ curat, unde își vor putea desfășura activitatea și trăi fără griji, dar acest lucru nu va putea fii posibil atât timp cât poluarea va continua, iar măsurile necesare nu vor fi aplicate corespunzător. Colectarea selectivă este o practică sustenabilă care stă în mâinile noastre, prin care scopul de a conserva resursele naturale, de a păstra mediul curat și de a îl ocrotii, împreună cu viitorul nostru va putea fii atins. Din păcate, cea mai îngrijorătoare sursă a problemei este lipsa interesului.
România este sub media Europei la reciclarea selectivă, rata medie a statelor din Uniunea Europeană fiind de 19%. În România, acest procent este în jur de 13%, iar golul pentru anul 2025 este de peste 55%. Lucrurile nu arată prea bine, Comisia Europeană emițând o serie de recomandări pentru 18 state, printre care numărându-se și România, care riscă să nu îndeplinească acest gol.
Din data de 1 iulie 2019, colectarea separată a deșeurilor a devenit obligatorie în România, amenzile putând să ajungă până la suma de 40.000 de lei. Mircea Fechet, Membru al Camerei Deputaților din Parlamentul României, afirmă faptul că nu este vreo problemă legată de infrastructura de tratare, instalații de reciclate sau personal. De asemenea, Radu Hădăreanu, managerul programului Harta Reciclării, atestă faptul că programul chiar de este în dezvoltare, centrele sunt operabile, lipsește doar implicarea oamenilor.
La ora maximă de audiență, s-a ajuns la 8 milioane de români prin canale de televiziune și radio, dar in ciuda acestor eforturi, sondajele arată că românii separă 68% din sticlă, 54% hârtie iar 74% din plastic. O mare parte a materialelor reciclabile sfârșesc la gropile de gunoi, asta însemnând o risipă enormă de resurse, resurse pe care le puteam altfel salva și să le exploatăm pe cât mai mult posibil.
O soluție folosită și în trecut, în privința problemei reciclării este organizarea de ateliere și activități de informare a populației, specifice pentru vârsta participanților, pentru maximizarea atenției și captarea interesului acestora. Va trebui să ne mobilizăm cu toții în efortul de informare și stârnirea interesului celorlalți. În cadrul acestor activități, se pot desfășura nu numai conferințe sau vizionări de documentare, se pot organiza și alte activități interactive și participative, precum scene de teatru, recomandate audienței mai tinere, pentru transmiterea mesajului pe înțelesul lor, activități practice asemenea jocurilor de rol sau crearea de afișe, mai ales pentru adolescenți, pentru a le stârnii interesul, implicându-i în mod direct. De asemenea, pot fi organizate dezbateri acompaniate de lectura unor specialiṣti pentru persoanele adulte și mai în vârstă.
Asemenea inițiative au fost luate în trecut, acestea dovedindu-se eficiente. Cum ṣtiu? Și eu am fost în ipostaza de a participa la astfel de activități, nu numai pe tema ecologiei, iar fiind implicată direct, m-am simțit mai responsabilă de impactul meu în domeniul respectiv. Implicarea participantului trezește conștientizarea impactului său, făcându-l să se simtă responsabil de acesta. Chiar dacă nu poți organiza prin voluntariat o astfel de activitate, poți să iei parte sau să vii cu prieteni, pentru ca informația să ajungă la cât mai multe persoane. Cu toții putem face o diferență, să împărtășim informațiile cu cei din jurul nostru și astfel, încetul cu încetul, să ne apropiem de scopul propus.
Numai lucrând împreună, ca o comunitate unită, putem face o schimbare în privința viitorului, pentru ca noi și cei ce vin din urmă să avem parte de totalitatea resurselor planetei, să nu risipim nimic. Toți trebuie să ne sprijinim și să ne susținem unul pe celălalt în obiceiuri ce sprijină scopul comun, să ne implicăm și să ne responsabilizăm.
Va fii un drum lung și un efort colectiv, dar fructele muncii noastre vor fii dulci și ne vom bucura cu toții de ele.
Despre autoarea articolului:
Numele meu este Andreea-Adela Iordache, am 17 ani și sunt elevă a Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, Constanța. În timpul liber fac voluntariat în cadrul ONG-ului AGLT și al bibliotecii. Îmi place la nebunie să citesc, să desenez și să scriu, iar acest articol mi-a dat oportunitatea de a face puțin din toate!
Proiectul este coordonat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația EN ROOT și co-finanțat de Ambasada Franței și Institutul Francez din România.