De multe ori, cuvântul „feminism” aduce cu sine multe controverse și stereotipuri. Și, chiar dacă a devenit mai ușor, poate, să vorbim despre egalitate de gen sau violență de gen, există în continuare foarte multe mituri asociate cu feminismul. Ne-am dorit ca prin acest festival, inclusiv prin numele pe care ni l-am asumat ca o identitate personală și organizațională, să deschidem un dialog despre toate aceste stereotipuri, să deconstruim și să regândim înțelesul acestui cuvânt.
Am întrebat câteva/câțiva dintre invitatele/invitații de la festival ce este feminismul pentru ele/ei. Iată câteva dintre înțelesurile pe care le-au atribuit feminismului:
Feminismul este și despre responsabilizare prin educație.
Adina Manea, directoare executivă la Asociația Tineri pentru Tineri, activează pentru drepturile omului și pentru introducerea educației sexuală în școli. Chiar dacă s-au făcut eforturi constant, au existat discuții, acțiuni de advocacy, dezbateri și propuneri legislative, „În România, din păcate, constatăm un regres, cel puțin în ultimii ani, mai ales prin agenda anti-gender, care se simte de mai multă vreme în România. Acum e din ce în ce mai pregnant, inclusiv prin inițiative legislative care încearcă reducerea unor drepturi pe care nu am crezut că mai trebuie să le mai negociem.”, povestește ea.
Chiar dacă la nivel european, statisticile arată numere îngrijorătoare în ceea ce privește mamele minore din România și avorturile făcute de către minore, statul rămâne un martor tăcut. Educația sexuală este un subiect tabu, interpretat ca fiind materia prin care copiii învață să se masturbeze sau prin care aceștia învață să devină homosexuali. Acest subiect se regăsește în programa școlară doar ca și componentă a cursului opțional „Educația pentru Sănătate” – un opțional care ajunge la mai puțin de 10% dintre elevii și elevele din țară.
Discuția despre educație sexuală și/sau de gen s-a lovit din nou de un zid în iunie 2020, când a fost inițiat un proiect de lege care interzicea în școli „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”.
Feminismul este și despre roluri, stereotipuri de gen și (sub)reprezentare pe piața muncii.
Zoe Aiano, regizoare, povestește că e important pentru ea să fie feministă pentru că asta presupune și deconstruirea acestor mituri care spun că feministele urăsc bărbații sau că femeile sunt sau nu capabile de a face ceva.
În continuare, la nivelul Uniunii Europene, cea mai mare reprezentare a femeilor pe piața muncii se regăsește în domenii precum îngrijire (89%), curățenie (84%), învățământ (71%), în timp ce bărbații domină domenii precum construcții (97%) sau știință și inginerie (83%), conform cifrelor furnizate de către Eurostat.
Segregarea de gen pe piața muncii – adică, mai concret, tendința de a avea diferite job-uri în funcție de gen, se regăsește peste tot la nivelul Europei, arată studiile. Această segregare limitează alegerea unui domeniu, accesul la locuri de muncă în poziții de conducere, și influențează, în același timp, sub evaluarea ocupațiilor dominate de femei.
Segregarea de gen are la bază și „alegerile” pe care le fac femeile care, în realitate, sunt condiționate de angajatori, de opțiunile de îngrijire ale copiilor în fiecare domeniu de activitate. De asemenea, comportamentele angajatorilor perpetuează, la rândul lor, segregarea de gen pe piața muncii prin practicile de recrutare care exclud femeile de la anumite job-uri sau din anumite domenii.
Feminismul este și despre egalitate și echitate în sport.
Paloma Pujol Mayo, campioană la freestyle football și una dintre singurele femei care practică acest sport în Spania, a crescut într-o lume în care nu i-a fost ușor să-și urmeze pasiunile. Doar pentru că e femeie.
„Atunci când ești fată, ai mai multe probleme, cum ar fi că nu poți să practici anumite sporturi, sau că nu poți să ieși noaptea pe stradă.”, povestește ea amintindu-și de copilăria petrecută în Mexic.
În general, femeile sunt segregate în mod constant în anumite tipuri de sporturi, evenimente și competiții. Salariile și premiile acestora sunt, de asemenea, mai mici decât ale bărbaților, conform unui raport ONU. Nu doar că prezența lor la viața sportivă este marginalizată în media, dar este, de asemenea, portretizată într-un mod care perpetuează stereotipuri.
Un alt studiu arată, de asemenea, că cele mai comune cuvinte asociate cu femeile sportive sunt „bătrână”, „însărcinată”, „căsătorită” sau „necăsătorită”, în timp ce pentru bărbați, se folosesc „cel mai rapid”, „puternic” sau „măreț”. De asemenea, verbele folosite diferă – pentru femei, sunt folosiți termeni precum „concurează” sau „participă”, iar pentru bărbați, „învinge”, „câștigă”, „domină”.
Conform unei alte cercetări, fetele și băieții sunt influențați încă de la vârste fragede de prejudecăți care le pot afecta performanțele sportive.
Urmărește seria de mini interviuri și află ce îi/le determină pe regizori/regizoare sau pe activiști/activiste să spună că se identifică cu feminismul.