Ilinca, 18 ani, București
Crezi că e nevoie de educație sexuală/de gen în școli? De ce?
Problema foarte mult întâlnită la noi în țară este că nu se face diferența între sex și gen. Eu m-am confruntat cu asta, am vorbit cu adulți care spuneau „Păi da, dar la naștere nu știu ce”. Ok, și nu e percepută diferența dintre sexul atribuit la naștere, sexul biologic și genul cu care se identifică o persoană. Asta duce și la, dacă de exemplu te identifici cu alt gen, e mult mai greu să conștientizezi, să accepți lucrul ăsta și să îl și exteriorizezi. Să poți să-l comunici dacă știi că nu este acceptat sau dacă nu ai oarecum un lucru tangibil de care să te legi, dacă nu ți se pare că e ceva ce există, pentru că nu ai auzit de el.
Cu toate că tinerii sunt mult mai open minded, din cauză că nu au o educație de gen și nu s-au lovit cu conceptele astea, li se pare atât de străin încât e mai ușor să zică „Da, nu există asta, nu e adevărat, eu la biologie n-am învățat chestia asta, deci nu există”. Și din nou, dezinformarea care duce foarte departe.
Care sunt problemele cu care te-ai confruntat pentru că ești fată?
N-aș ști de unde să încep. E foarte amuzant cum ți se întâmplă anumite chestii care, în momentul ăla, par normale și după te gândești la ele și ești „Mamă, toți băieții care puneau mâna pe mine în clasa a 6-a, parcă nu e ok”. Și atunci râdeam toate, cu fetele din clasă, dar nu era ceva ce ne doream și looking back, nu cred că ar trebui ca asta să fie normal. Și știu că am mai vorbit cu prietene, prieteni, și mi-au zis că „La mine la școală nu era așa”. A, wow, pe bune? Ok.
Cumva, discuția despre ce am făcut noi cu aplicația pe care am făcut-o, dar asta ar fi un lucru cu care ne-am confruntat noi ca fete, violența stradală, hărțuirea stradală. Și noi, și prietenele noastre, nu cred că am vreo prietenă pe care s-o fi întrebat și să nu fi fost catcalled sau ceva mai rău. De asta e oarecum printre lucrurile mai grave, dar totuși, de zi cu zi.
În teorie, trebuie să porți o uniformă. În practică, toată lumea îți spune că atragi atenția, că băieții nu pot să se concentreze. Nu, chiar nu cred că în zilele noastre, băieții nu pot să se concentreze dacă mi se văd mie umerii. Ca la, am avut noi un examen și în avertismentul pe care l-am primit pentru examen, scria specific „Fetele, veniți îmbrăcate decent”. Trebuia specificat pentru toată lumea dacă voiau să specifice, sau să aibă încredere că ne descurcăm totuși la 17-18 ani să ne îmbrăcăm conform unui examen.
Eu am simțit de multe ori, în majoritatea conversațiilor cu băieți, bărbați, că nu sunt luată în serios. Adică tot așa, țin minte că eram la coadă la chioșc cu un coleg cu care eram prietenă și vorbeam cu el și nu știu ce povesteam, eram clasa a 7-a, cred, și mi se părea așa că nu mă ascultă. Și îl strig și îi zic „Mă asculți?”, și zice „Nu, mă uit la sânii tăi”. Aveam 13-14 ani, chiar nu prea avea la ce să se uite oricum. Aveam o bluză până în gât. Și în momentul ăla m-am oprit, n-am mai continuat conversația. Mie mi-e rușine că n-am făcut nimic în momentele alea.
Care sunt nevoile tale, ca adolescentă?
Respect. Și la școală, niște materii care chiar să ne învețe ceva. Să se introducă niște cursuri obligatorii care să ne învețe lucruri, cum este educația de gen, educația financiară, educația sexuală, adică niște informații și niște skill-uri care mie mi se par esențiale, și care nu sunt standardizate. Adică ori te informezi singur de pe internet, ori găsești niște cursuri, te înscrii la ele și te duci, și asta numai pentru cei care se interesează și care conștientizează că au nevoie de lucrurile astea, dar pentru ceilalți, rămâne un mare gol. Suntem foarte departe de lumea reală, suntem în bula noastră de istorie, geografie, mate, chimie, și cam atât.
Ți s-a întâmplat să fii hărțuită în spații publice?
Catcalling, da, clar, de toate felurile. Și cu cuvinte obscene, și cu fluierat, și cu „pisi”. E puțin dehumanizing acest „pisi”. Eram odată la Gara de Nord, venisem de la Neversea, rămăsesem singură, așteptam un Uber, și a venit un bărbat la mine, adică s-a oprit în fața mea, și mi-a zis „Hei, hei, hei”, iar apoi a continuat cu o întrebare, cu niște cuvinte foarte, foarte obscene. N-am putut să procesez. Din cuvintele care mi-au fost adresate pe stradă, asta a fost cea mai severă chestie, mai ales că era foarte aproape de mine și simțeam cum îi miroase respirația a alcool. Și m-a marcat destul de mult.
Eram în Vamă, în Expirat, cu mai multe prietene. Dansam și noi, având 17-18 ani, au venit la un moment dat doi bărbați de vreo 25-30 de ani. Unul dintre ei doar dansa și celălalt ne-a întrebat ceva, „Ce vă place să beți, vă iau ceva de băut?”. Și am zis „Nu, mulțumim”. Apoi a continuat, „Vă place să dansați, hai, nu dansați cu mine?”, și am zis „Nu”. S-a mai apropiat, i-am zis eu să ne lase în pace, că nu vrem, și a plecat. Prietenul lui, în schimb, a rămas acolo și dansa și ne tot lua pe mine și pe prietena mea cu mâinile de după gât. Și eu nu am nicio jenă cu dat coate în club. Dacă se apropie cineva, dau niște coate, și sunt foarte protectivă cu prietenele mele. Așa că dacă vine vreun bărbat lângă o prietenă de-a mea, mereu o iau, o întorc și mă pun eu în locul ei. Și în cazul ăsta, ne lua pe amândouă. Îi tot ziceam să se oprească, să ne lase în pace, să nu pună mâna pe noi. L-am mai împins de câteva ori, nimic. Și după l-am chemat pe un prieten, singurul băiat pe care-l cunoșteam de acolo, să vină să stea cu noi, pentru că acest bărbat nu ne lăsa în pace. Și a venit el, a văzut și el că se apropia mult de noi, și ne-a luat el pe amândouă de după mijloc. Moment în care ăsta a venit și ne-a luat pe toți trei, cu tot cu băiatul dintre noi, și prietenul nostru i-a zis „Ce faci, oprește-te, lasă-le în pace”, a început să urle la el și să-i spună să nu mai pună mâna pe noi, și în momentul ăla s-au strâns prietenii lui. Am vorbit eu cu ăla cu care vorbisem inițial, și i-am spus că nu ne lasă, că nu vrem. Ăsta a zis ok, l-a luat și au plecat. După scurt timp, s-a întors. Și a continuat cam la fel, dar a luat-o doar pe prietena mea. Probabil a simțit că eu îi dau coate și a luat-o doar pe ea. În momentul ăla, eu m-am repezit practic și i-am tras și i-am despărțit. Și l-am împins pe el. Și i-am zis „Oprește-te, take a fucking hint, nu vrem să pui mâna pe noi, nu vrea să pui mâna pe ea, ia mâna de pe ea și nu te mai apropia de ea”. Moment în care m-a apucat de cap, de gât, și m-a tras aproape lipită de fața lui, eu am avut bunul reflex să-i dau peste mână, să-i dau mâna la o parte. Nu era foarte treaz, deci nu era foarte puternic. Și în momentul ăla, prietenul meu, care era încă în apropiere, a sesizat lucrul ăsta, și a venit din nou, l-a împins, aproape s-au luat la bătaie, a venit prietenul lui, că ce facem, îl batem, cum ne permitem. Mă rog, a continuat, până la urmă s-a terminat seara, dar din câte am înțeles de la niște cunoștințe, el fusese acolo și cu o săptămână înainte, și cu o săptămână după, și am mai auzit de fete care au avut probleme cu el și după, și după cum l-am descris, și după cât de insistent era, părea să fi fost același. Dacă nici în momentul în care le zici „Nu vrem să pui mâna pe noi, nu vrem să te apropii de noi, pleacă”, el întreabă de ce și râde și i se pare amuzant, nu știu. Nu au rușine unii bărbați. Cei care fac lucruri de genul ăsta nu au pic de rușine. Li se pare că nu au făcut nimic greșit, că e dreptul lor să pună mâna pe orice fată vor. Ei pot să aibă 30 de ani, tu să ai 16 ani, și să nu însemne nimic pentru ei. Nimic. Dacă lor li se părea că ești atractivă, nu mai contează că ai 15, 16, 17 ani.
Cumva suntem obișnuite, ne descurcăm în situații din astea. E greu să crezi că se întâmplă anumite lucruri pe care le auzi. Băieților li se pare ceva rupt de realitate să se întâmple așa ceva. Nici nu este mediatizat la noi în țara street harassment-ul.
Există o lege împotriva hărțuirii stradale și nu reclamă nimeni nimic, și chiar dacă reclamă, nu se întâmplă nimic, și legi pot să fie multe, vor fi încălcate, n-ai cum să schimbi acum mentalitatea, n-ai cum să oprești un bărbat de 60 de ani care toată viața lui a hărțuit femei pe stradă. Dar poți să încerci să educi generațiile viitoare și să-i înveți că e normal să respecți femeile, chiar dacă nu sunt mama, sora, prietenele tale, chiar dacă sunt niște femei de pe stradă care poate nu arată ca idealul tău de fată sau femeie, adică nu știu, respectul ăsta, mi se pare că trebuie învățat. Nu poți să respecți ce nu cunoști fără să ți se explice. Adică teoretic trebuie să poți, doar că nu vine mereu de la sine respectul pentru cei din jur. Dar cu educație de gen, educație sexuală, s-ar putea introduce și asta. E greu să predai respect, să te duci în fața unor copii și să le zici „Băieți, trebuie să respectați fetele”. Trebuie să vină și din familie. În primul rând, ce mă deranjează pe mine, e că atunci când ești mică și te duci la adulți și le spui că un băiat e rău cu tine, răspunsul pe care-l primești e „Înseamnă că te place”. Nu. Nu e ok. Poate înseamnă asta, dar nu e ok să învețe fetele de mici că abuzul e iubire. Și nici băieții că așa își exprimă sentimentele.
Cum arată o societate ideală pentru tine?
Cred că eu aș elimina prejudecățile și stereotipurile. Adică s-ar rezolva și problema de „Fetele nu pot să facă nimic pentru că sunt fete”, și problema de „Are o bluză decoltată, o fustă scurtă, pot să țip după ea”. În zilele de astăzi, mi se pare că s-au adunat toate prejudecățile din istorie și toată lumea se uită prin sute de lentile de prejudecată din orice puncte de vedere, nu doar că e fată, băiat, sau cum e îmbrăcat.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
