Campania stradală care a avut loc weekend-ul trecut, pe aleile din Cișmgiu, în cadrul proiectului „Viitorul este Egal”, a adus împreună 18 tineri, care au interacționat cu aproximativ 300 de persoane. O parte dintre acești/aceste tineri/e sunt elevi/e care au beneficiat de o serie de 3 ateliere de educație non-formală pe tematica egalității și violenței de gen, iar celelalte persoane care au participat, au fost voluntari/e care s-au alăturat pentru că și pentru ele, egalitatea de gen este o cauză pentru care luptă.
Pentru Andreea, elevă în Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, campania a fost un prilej de a învăța mai multe despre lumea în care trăiește:
„Campania a fost super pentru mine, pentru că îmi place să vorbesc cu oamenii, îmi place să interacționez și să-i cunosc, și oarecum așa și văd cum stau lucrurile în societatea noastră, pentru că fiind o adolescentă, n-am foarte multă experiență și vorbitul cu oamenii simt că mă ajută să mă dezvolt”.
Pentru Yanik, elev al aceluiași liceu, campania stradală la care a participat a avut drept rezultat o surpriză plăcută:
„Am vorbit cu foarte mulți oameni, am avut o descoperire foarte frumoasă, în care am văzut că, în ciuda așteptărilor mele, mulți oameni sunt conștienți de lucrurile astea și nu sunt de acord cu ele, și a fost tare”.
Și Alex, din echipa noastră, a rămas cu amintiri frumoase în urma experienței de a coordona această campanie. Ea a început acest proces prin a-i/a le cunoaște pe liceeni/liceene și a povesti mai multe despre problemele cu care se confruntă, în mod special, fetele. Au setat împreună niște obiective și, încă la prima întâlnire, să le atragă oamenilor din spațiul public atenția asupra hărțuirii stradale a fost o prioritate. O altă tematică și discuție în cadrul campaniei a fost reprezentată de rolurile de gen. Voluntarii/voluntarele au pregătit o serie de mesaje și de poze pe marginea cărora au povestit cu oamenii din parc.
Ana-Maria, elevă în Liceul Tehnologic C.A. Rosetti, spune că, deși mulți oameni, mai ales cei tineri, sunt de părere că e firesc ca oricine să facă ce vrea, indiferent de genul său, povestește că nu a fost neapărat o regulă generală:
„Erau și oameni care spuneau că nu-i normal, că femeia trebuia să stea la cratiță, am auzit și propoziții de genul „Eu sunt bărbatul care trebuie să muncească”. Și a fost așa un paradox între oameni, și mi-am dat seama cât de diferiți suntem și cât de multe provocări o să am în viață, ca fată”.
În ceea ce privește discuția despre hărțuire stradală, mulți oameni nu erau de acord cu astfel de practici, mai povestește Alex.
„Spuneau că la noi se întâmplă foarte des, că fetele sunt foarte vulnerabile, mai ales cele tinere, că nu se vorbește foarte mult nici acasă, mai ales că nu ai cui să spui, că hărțuirea stradală nu e considerată importantă. Unii dintre oamenii cu care am vorbit au zis însă că, pe termen lung, asta poate afecta foarte tare fetele/femeile, că pot ajunge să fie foarte introverte, că de la a nu spune că au fost fluierate pe stradă, pot ajunge să nu spună nici ulterior, că au fost atinse fără permisiune. Dar au fost și persoane care nu au primit foarte bine partea asta de discuție. Cumva au avut un discurs destul de nașpa asociind ce facem noi cu mișcările LGBTQ și că vrem să-i spălăm pe creier, că noi nu credem în Dumnezeu, că așa a fost lăsat să fie, că bărbatul e bărbat și femeia e femeie”.
În cadrul campaniei stradale, s-a făcut chiar și o mică reprezentație: unul dintre băieții noștri mergea așa frumos pe o alee, și la un moment dat, trei fete au început să-l fluiere, să-l strige, să-i spună „Mamă ce bine arăți, ce bunăciune”, și aparent asta a atras atenția foarte multor oameni și au rămas surprinși, au crezut că e pe bune. Dar nimeni nu a intervenit. Feedback-ul a fost că nu au intervenit din teamă, și că nu e bine să te bagi în lucrurile care nu te privesc personal.
Discuția despre gen, egalitate de gen și, în esență, drepturile omului, este una complexă și de lungă durată. Este una care ar trebui să implice mai mulți actori, mai mulți/multe tineri/e și mai multe instituții.
Alex concluzionează spunând că era nevoie, și că este în continuare de astfel de acțiuni, dar mult mai mari:
„E nevoie de o campanie mult mai mare și mult mai susținută, din multe puncte de vedere. Pentru că nu sunt destule informații. Pare că eram niște extratereștri care veniseră să vorbească despre egalitate. Oamenii nu prea vor, de fapt, să discute despre asta. Cei tineri, da, erau mai deschiși, dar chiar și lor, părea că le e rușine. Nu știa nimeni că hărțuirea stradală se pedepsește, nu se gândea nimeni la ce se poate face, la perspective și la soluții. Facem ceva în parc, pe stradă, dar e nevoie să facem asta în școli. Cu profesorii, cu elevii, în online, în media. Trebuie cumva un efort mult mai mare. Ăștia sunt abia primii pași. Mai avem mult de lucru”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT și beneficiază de o finanțare în valoare de 170,121 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
