„Cred că și dacă și femeile ar fi lăsate să vorbească la fel de mult cum e lăsat un bărbat alb, la 45 de ani, cred că atunci lumea ar evolua mult mai bine.”

Mara, 16 ani, București

Crezi că e nevoie de educație sexuală/de gen în școli? De ce?

Cu siguranță. Sunt 100% convinsă că avem nevoie de educație sexuală în școli pentru că se ajunge la vârste destul de mari, 18 ani, persoane majore care încă nu știu foarte multe lucruri importante despre sex, în general. Cum să te protejezi cum trebuie, despre bolile transmise sexuale, ce implică și e privit ca un subiect taboo chiar dacă nu au ar trebui să fie așa pentru că ar trebui să discutăm deschis pentru că până la urmă ține de sănătatea noastră, a tuturor. Și ar trebui să avem grijă de noi. Și cu cât copii învață mai bine despre lucrurile astea, cu atât vor fi mai bine pregătiți în situații grele. Mai ales fetele.

De unde îți iei tu informații despre sănătatea reproductivă?

La început a fost dificil pentru că primeam foarte multe informații, nu neapărat eronate, doar că primeam din foarte multe surse și nu erau toate adevărate. Iar apoi am început să urmăresc  pagini care vorbesc despre anumite subiecte mai taboo în care intră și educația sexuală. Și am început să mă informez mai mult și despre organismul feminin, și despre  boli cu transmitere sexuală și lucruri de genul ăsta, pentru că trebuie să fim informați.

Ce ți-ar plăcea să înveți la școală?

Ar trebui să învățăm, să fim lăsați să ne exprimăm liber, mai ales prin haine și prin cum, spre exemplu cum se machiază unele persoane, nu numai fete și băieți. Ar trebui să avem voie să ne exprimăm mai ales, așa cum am spus, portul fizic, indiferent de gen, indiferent de ce etnie avem sau rasă și așa mai departe. Ar trebui pur și simplu dacă tu vrei să porți rochie, indiferent dacă ești fată sau băiat, să porți rochie. Sau persoană non binary. Nu ar trebui să ni se reducă acest drept la exprimare liberă. Și, deși sunt unii profesori care te încurajează să îți exprimi opinia, aceștia se concentrează mai mult pe opinia ta verbală, nu prin modul în care te îmbraci. Și nu numai profesorii, ci elevii ei între ei sunt priviți urât. Dacă un băiat are unghiile făcute, vai ce tragedie. Dacă o fată se îmbracă mai masculin, „dar parcă erai fată”. Multe lucruri care, în ziua de azi, nu ar mai trebui să fie privite astfel. Ar trebui să dărâmăm aceste stereotipuri. Să fim lăsați să ne exprimăm așa cum ne dorim pentru că așa cred că ar fi totul mult mai ok. Și cred că am avea unii în ceilalți mai multă încredere și mai multă înțelegere pentru că până la urmă din frica de a ne exprima liber apar toate insecurities pe care le avem și toate nesiguranțele, și ne este greu să ne apropiem de alte persoane pentru că ne este greu să ne exprimăm așa cum ne dorim. Mai ales persoanele din comunitatea LGBTQ+. Sunt privite foarte controversat și le e greu. Inclusiv eu, eu fac parte din comunitatea asta. Mie mi-e foarte greu să stau cu persoane, mai ales când majoritatea colegilor mei sunt homofobi. Și mi-e frică să mă îmbrac într-un anumit mod câteodată pentru că, dacă se iau de mine? Mai ales când eram mică. Asta-i problema, pentru că atunci când suntem mici, încercăm foarte tare să ne conformăm acestor standarde și prejudecăți ale societății, chiar dacă nu ar trebui să facem asta.

Ai spune că îți cunoști drepturile?

În mare parte, da. Dar sunt sigură că ar trebui să mă mai informez.

 

Ai fost tratată vreodată diferit doar pentru că ești fată?

Mereu. Mai ales acum, e o situație care cred că are loc în foarte multe școli, la sport. Fetele vor face ce e mai ușor, băieții ce este mai greu. Două separări pe baza sexului, pe baza genului, să spunem. Dar nu e normal. Poate eu ca fată pot să fac ce poate un alt băiat să nu facă. Și poate că băiatul s-ar simți mai bine să facă ce spune profesorul. Și când ies pe stradă, întotdeauna, când sunt singură, mai sunt bărbați care n-au ce face cu viața lor și strigă după mine, și mă simt foarte incomod. Sunt cu un prieten care se întâmplă să fie băiat, și atunci sunt lăsată în pace. Și mai ales când ieșim pe stradă, eu ca fată când ies pe stradă, mie mi-e frică să îmbrac, mai ales fiind minoră și mică de înălțime. Mi-este frică să ies pe stradă așa cum mi-aș dori să ies, machiată cum mi-aș dori să ies sau îmbrăcată cum mi-aș dori să mă îmbrac. Ca băiat, deși sunt foarte multe lucruri pe care le spune societatea și despre băieți, cred că frica lor e un pic mai mică decât mi-este mie. Și ceea ce nu este neapărat un lucru extraordinar pentru că sunt sigură că sunt o groază de persoane care ar vrea, persoane de gen masculin care ar vrea să se îmbrace mai feminin și au aceeași problemă. Le e frică să facă asta pentru că sunt persoane în vârstă care au fost spălate pe creier de societate și de standardele și lucrurile de genul care acuma au impresia că ce este diferit este periculos sau e greșit.

Ți s-a spus vreodată că trebuie să faci ceva sau că nu poți să faci ceva doar pentru că ești fată?

Da. Spre exemplu, îmi doream să fiu președinte când eram mică. „Dar ești fată, cum să fii președinte?”, asta auzeam. 

Care ai spune că sunt nevoile pe care le ai tu ca adolescentă?

Mai multă înțelegere de la persoanele în vârstă. Inclusiv părinții mei și familia mea. Mai multă înțelegere pentru că e greu să fii adolescent. E greu să fii om, dar e greu să fii adolescent. Pentru că e foarte multă presiune pusă pe noi, mai ales acum, la liceu. Se pune incredibil de multă presiune pe noi, pe notele pe care le luăm, pe BAC și pe astfel de lucruri. Și pe lângă presiunea pusă pe noi, mai punem și noi o altă presiune în plus pentru că ori avem nevoie de validare academică, ori avem nevoie de validare de la părinții noștri, prin note bune, ceea ce nu este ok. Iar când suntem distruși psihic, suntem obosiți, avem poate un episod de depresie și nu ne mai simțim în stare să ne ridicăm din pat, suntem întrebați „Păi cum, de ce să te simți așa? Ești tânăr, trăiește-ți viața!”. Păi cum să-mi trăiesc când am de învățat la 7 mii de materii, am 7 mii de teste într-o săptămână. Spre exemplu, mie mi s-a întâmplat așa. Am avut două săptămâni de vacanță luate foarte brusc, iar după mi s-a spus cu două zile înainte că vom începe fizic când noi eram în online. Și toți profesorii înainte de această mini-vacanță ne-au zis că imediat ce începem fizic, o să vă dăm teste. Iar eu, acel weekend în loc să mă bucur de ultimele două zile libere, eu am stat și am învățat. Am învățat la biologie, am învățat la geografie, am învățat la engleză. A fost groaznic, chiar a fost extrem de obositor. Și până ieri, am dat teste cred că aproape în fiecare zi din săptămână și acum începem să ne pregătim pentru teze. Și am trecut printr-o perioadă dificilă și pe plan sentimental pentru că m-am despărțit de partenerul meu. Și a fost foarte greu și din punctul ăsta de vedere, dar tot a trebuit să mă motivez. Și când am încercat să vorbesc cu părinții mei, nu m-au ascultat. Pentru că am încercat să vorbesc cu ei, să le spun că nu mă simt bine și înainte de tot break up-ul, doar că decât acum, când a venit vorba de un băiat, m-au ascultat. Și nu prea mi se pare ok pentru că nu trebuie să fii trist doar din cauza unui partener romantic. Poți să fii trist din o mie și una de alte motive. Poți să fii epuizat emoțional, poți să fii epuizat psihic. Aseară am ajuns acasă la 7 jumate și am stat o oră ca să-mi găsesc motivația necesară să mă schimb în pijamale. Iar eu de la 8 jumate aseară până la 8 jumate azi dimineață pentru că aveam pregătire, eu am dormit 12 ore. Pentru că eram epuizată.

Cum ți se par relațiile adolescentine pe care le vezi în jurul tău? 

Din punctul meu de vedere, cred că majoritatea relațiilor care încep în perioada 12-13 ani până la 15, hai și acum 16 ani, nu le văd neapărat ca pe niște relații concrete 100% pentru că suntem copii. Nu știm exact ce implică. Băieții, fiind într-o perioadă a pubertății care îi excită mai mult, au ieșiri mai nasoale din punctul meu de vedere pentru fete. Fără educația sexuală ajungem într-un punct în care o fată se poate simți obligată să facă anumite lucruri. Din fericire nu a trebuit să trec prin asta. Nu am auzit, în grupul meu de prieteni, nu am pe cineva care a trecut prin asta, doar că am auzit povești care mă înspăimântă și care sunt cu adevărat triste. Astfel de cazuri nu am avut nici în grupul meu de prieteni, de revenge porn. Dar țin minte, și asta e foarte trist, că eram în clasa a 6-a și era oră liberă. Deci aveam 12 ani toți implicați în această interacțiune. Bine, eu nu am fost. Eu am privit situația, din păcate. Era o fată care a trimis nuduri. A trimis prietenului ei și unei prietene de-a ei care se întâmpla să fie colega mea. Și colega mea l-a distribuit mai departe unor alți doi colegi fără știrea celeilalte fete. Aveam 12 ani, nu știam, știam ce sunt nudurile, abia învățasem de ele, nu știam foarte multe despre chestia asta și nu știam câte lucruri nasoale se pot întâmpla. Știam că nu e bine să le împarți și să le trimiți, dar nu mă gândeam că se poate ajunge la astfel de extreme. Și m-a speriat și m-a durut foarte tare să văd că o fată ar putea să facă așa ceva și să dea mai departe. Și nu a fost prima dată când fata aia a făcut, a adus vorba de nudurile prietenelor ei, ceea ce a fost foarte trist și am încercat să îi zic ”Uite, nu e ok. Ce faci? Oprește-te!”. Dar nu cred că m-a băgat în seamă.

Cum ar arăta o societate ideală pentru tine?

Cred că cel mai frumos, cel mai utopic lucru la care mă pot gândi acum ar fi să ne acceptăm între noi, ca oameni, indiferent de ce credință are cineva, că tu crezi în Dumnzeu, că tu nu crezi în Dumnezeu, că tu pur și simplu crezi în orice altceva, că ai altă rasă, că te-ai mutat din Anglia în România, că ești fată, că ești băiat, că ești persoană non-binary. Cred că ar trebui, cel mai important, să ne acceptăm unii pe ceilalți și să încercăm să privim mai departe de corpul nostru fizic și să ne concentrăm pe personalitate și pe gândurile noastre, pe moral și așa mai departe. Pentru că am observa că ne asemănăm foarte mult cu alte persoane cu care credeam că poate nu o să avem niciodată de vorbit. Și de acolo cred că totul ar evolua cel mai mult. Și cred că și dacă și femeile ar fi lăsate să vorbească la fel de mult cum e lăsat un bărbat alb, la 45 de ani, cred că atunci lumea ar evolua mult mai bine.

Care sunt lucrurile pe care le faci tu pentru a contribui la această schimbare?

Da, nu prea am avut ocazia de a mă implica foarte mult în voluntariate împotriva misoginismului și violenței de gen. Doar că eu încerc să corectez persoanele din jur și să le educ și să le zic „Uite, nu e corect să spui lucrul ăsta.” Sau „Nu e normal să spui că un băiat poate face asta și o fată nu poate face asta.” Sau „Ar trebui să fim egali, nu?” Și încerc în modul ăsta să-i schimb un pic perspectiva persoanei din fața mea. Și pe viitor vreau foarte mult să mă mai implic în activități de activism și să fac ceva, pentru că nu vreau să stau cu mâinile în sân. Sunt conștientă că dacă stăm cu mâinile în sân și nu facem nimic, suntem parte din problemă și ar trebui să punem fiecare câte puțin. Fie că ai 14 ani și chiar nu poți să faci nimic, dacă tu încerci să schimbi părerea colegului sau colegei tale, poate ei vor încerca mai departe să schimbe părerile altor persoane. Și așa vom ajunge să schimbăm părerile mai multor persoane. Și așa mai departe. Și ar trebui mai ales adolescenții, să încerce să-și expună părerile cât mai mult posibil, dar să și le expună în fața unor persoane care le vor asculta. 

__

Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.

Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.