Andreea, 16 ani, București
Crezi că e nevoie de educație sexuală/de gen în școli? De ce?
Clar. Pentru că eu de acolo am învățat majoritatea lucrurilor, nu mă simțeam neapărat confortabil, când eram foarte mică, să vorbesc cu mama despre asta, mi se părea cringe sau ciudat. Pentru că așa e impus de societate, că nu simți să vorbești așa, despre lucruri de genul, cu părinții. Și atunci, am învățat de la școală, fără să vreau. Că într-un fel ești cumva atent și mai prinzi ceva. Și acolo sunt și informații 100% corect. În schimb, de la prieteni sau rude, pot să fie mituri.
Ai făcut educație sexuală la școală?
Da. În clasa a 8-a, la educație pentru sănătate. Era o chestie inclusă cumva, nu am făcut doar educație sexuală. Am învățat și despre droguri la această materie.
Care ai spune că sunt problemele cu care te-ai confruntat/te confrunți ca fată, ca adolescentă?
Sunt sexualizată foarte mult. Câteodată sunt luată în râs doar pentru că sunt fată și dacă aș fi băiat și aș face același lucru, aș fi luată în serios, ar fi altfel.
Cum ți se par relațiile adolescentine pe care le vezi în jurul tău?
În primul rând, superficiale. Mă refer la cei de vârsta mea. Atunci când crești, presupun că sunt diferite. Dar acum, majoritatea le faci doar ca să te lauzi că ai pe cineva sau ca să nu fii singur. Mă rog, asta cu să nu fii singur o faci și ca adult, dar na. Și sunt, din păcate, interesate de sex, pentru că la vârsta asta începe sexualitatea și mai ales băieții, au instinctele astea așa nebune să facă sex. Dar cred că sunt un pic mai pure totuși decât la adulți, pentru că la vârsta asta nu conștientizezi atât de bine instinctele astea sexuale, cum faci mai târziu. Acum e doar așa „Am făcut sex cu fata aia”, sau „M-am culcat și cu aia și cu aia”. E mai mult ca o laudă. Iar atunci când chiar crești realizezi că e o nevoie fiziologică.
Eu, din fericire, sunt la un liceu cu note mai bune, ceea ce înseamnă că, se presupune că sunt și copii cu o educație mai ridicată și care vin din familii mai bune, așa că nu întâlnesc atât de multe cazuri exagerate. Și majoritatea sunt ok, deși nu pot să zic că sunt sănătoase, dar nu sunt nici abuzive. În schimb, atunci când vorbesc cu persoane care au o educație mai joasă, aud povești foarte ciudate și anormale.
De unde îți iei informații despre sănătatea reproductivă?
Am cam rămas cu acelea. Nici nu m-am interesat prea mult, pentru că nu prea mă interesează viața sexuală la vârsta asta, dar acum pot să vorbesc cu mama, mi-a spus și ea că dacă am nevoie pot să vorbesc cu ea, am aflat despre multe chestii și de la prieteni, nu că i-am întrebat eu, dar așa, din întâmplare, și câteodată mai aud și la emisiuni TV. Deși nu prea mă uit acolo, pentru că mi se pare ciudat să urmăresc special ca să mă interesez de asta. Emisiuni de la PRO TV sau Antena 1, din alea cu întreabă medicul, uneori mai introduc și aspecte de genul ăsta.
Ce ai vrea să înveți la școală?
Ceva pentru sănătatea mintală a copiilor, cum să te dealuiești cu emoțiile, cu ceea ce simți, cu înconjurările sociale, cum să reacționezi la anumite lucruri. Adică ceva pe plan psihologic. Mă rog, noi deja facem psihologia la școală, dar la psihologie nu învățăm decât termeni generali. Ne dau definiții, nu ne spun actually ce să facem în situații de genul. Nu prea știi ce să faci, întrebi părintele, părintele îți răspunde din traumele lui, și atunci trebuie să o faci singur, din instinct, și de cele mai multe ori faci lucrul greșit și trebuie să înveți din greșeli, în loc să afli dinainte.
Ai zice că-ți cunoști drepturile?
Nu. Dacă m-ar interesa cu adevărat, probabil că aș face-o, sau dacă ar fi accesibile într-o formă mai ușoară. Dar ca să-ți cunoști drepturile, cel mai ușor este să mergi la Facultatea de Drept, pentru că altfel o să ți se spună să citești pagini întregi din legi, care sunt neclare, sunt plictisitoare și nu sunt destul de accesibile pentru tineri care poate vor să citească un text de două pagini, nu o întreagă carte.
Din păcate, cred că dacă am face asta la școală, materia ar fi luată la mișto de mulți copii, care ar spune „Cum să nu-mi știu drepturile?”, sau „Ce e asta?”, dar copiii care sunt mai studioși sau care poate înțeleg lucrurile mai bine, sigur ar lua-o în serios, și încet, încet, s-ar normaliza și chiar ar fi useful.
Ai fost vreodată tratată diferit doar pentru că ești fată?
Da. În fiecare zi, aș zice. Mă rog, poate fi și o impresie a mea, pentru că am întâlnit în ultimul timp foarte multe persoane care îmi spun că sunt prea feministă, sau că lor li se pare că în ziua de azi fetele și băieții sunt tratați egal și chestia aia mă face să mă întreb un pic dacă chiar gândesc eu greșit sau…dar mie mi se pare totuși că da.
De exemplu, dacă fac o glumă în clasă, dacă sunt fată, o să râdă toată lumea de mine, pentru că fetele nu fac glume, fetele sunt așa mai caring și sensitive și glumele-s pentru băieți. În schimb, dacă face un băiat aceeași glumă, probabil că o să se râdă mult mai mult la ea. Sau nu știu, dacă aș purta un maiou mai mulat, dacă aș fi băiat, mi s-ar spune că sunt sexy. Ca fată, probabil aș fi tratată ca o parașută sau ca o, da, nu știu. Ca ceva indecent.
Ți s-a spus că nu poți să faci ceva sau că trebuie să faci ceva în funcție de genul tău?
Da. ”Sit like a lady, act like a lady, dress like a lady”, adică atunci când purtam haine oversized sau mai largi, mi se spunea că mă îmbrac ca un boschetar. Când am început să mă îmbrac cu tocuri, sau ca o fată, mi s-a spus că I m trying too much. Sau că mă port prea mare pentru vârsta mea.
Ți s-a întâmplat să fii hărțuită în spații publice?
Din păcate da. Și am doar 16 ani. Da, adică nu a fost atât de rău, din fericire, nu am nimerit oameni foarte insistenți, adică pur și simplu făceau niște remarci. De exemplu, astă-vară, găsisem un maiou funny într-un SH, pe care era Snoopy și scria ”I m sexy”, și avea ochelari de soare. Clar nu era ca să strige oamenii la mine pe stradă „Ce sexy ești!”. Era funny mesajul de pe el. Sau mi s-a spus „Pisi”, sau, mă rog, remarci din astea. S-au terminat acolo probabil pentru că nici eu n-am răspuns și-am ignorat, că nici eu nu sunt foarte tupeistă. Dacă aș fi spus ceva, probabil ar fi continuat.
Ai auzit/văzut cazuri de revenge porn în jurul tău?
Da. Asta este recent, pentru că, crescând, am început să mă asociez cu tot felul de grupuri. Când eram mai mică, eram mai cuminte, să zic, și stăteam cu copii așa, care învățau, mai studioși, care nu ies în lume foarte mult, dar cu cât am crescut, am cunoscut diferiți oameni și prin grupurile despre care am spus că sunt mai puțin educați, acolo există și cazuri de revenge porn. Dar până recent nu întâlnisem pe nimeni, deși am auzit de asta la televizor. După am auzit și a fost foarte ciudat, că am realizat că lucrurile astea chiar se întâmplă și mi se pot întâmpla și mie.
Clar nu au luat măsuri pentru a raporta. Oricât de tupeist ai fi, îți stă în joc reputația și nu. Și plus că ei luau chestia asta la mișto, li se părea ceva funny sau ceva usual. În schimb, eu când am auzit, eram așa, un pic scared, gen what the fuck. Dar ei râdeau la asta și spuneau că „Ăla, după ce s-a despărțit de ea, efectiv a pus poze și filmulețe cu ea pe net și încercau să le dea jos și n-au reușit”. Nu știu, o spuneau într-o manieră din asta așa, de parcă se lăudau.
Cunoști persoane de vârsta ta care au fost/sunt victime ale unei forme de violență?
Da. Și sexuală, dar mai puțin, pentru că nu știu, să aud chestii sau să cunosc persoane care au viață sexuală la vârsta asta mi se pare așa un pic strange și mă sperie, pentru că simt și o presiune să-ți pierzi virginitatea de foarte mică și atunci am încercat să stau cu persoane care oarecum, și ele, ca și mine, nu se simt pregătite de asta. Și violență fizică da, clar. Violență fizică, cel mai mult, în familie. Asta a fost în childhood, majoritatea au încercat să scape de persoanele respective, deși unii încă mai locuiesc în familiile acelea. Dar și în relații cu iubiți. De prietenii mai puțin, că de obicei, la prieteni, dacă nu-ți place cel mai mic lucru, o să scapi de ei. În schimb, la iubiți, e o altfel de conexiune și o să accepți mai multe chestii de la ei.
Care ai spune că sunt nevoile pe care le ai tu ca adolescentă?
Nevoia de socializare, de a fi integrată într-un grup, de a mă simți plăcută de ceilalți. Astea ca nevoi morale. Mi s-au dezvoltat foarte mult nevoile sociale, ca adolescentă, asta în primul rând că-i vedeam pe ceilalți că merg la petreceri, au foarte mulți prieteni, și am vrut și eu să mă simt normală, deși nu e anormal să nu te duci la petreceri.
Și apoi, nu știu. Eu nu simt nevoia de o viață sexuală încă. Cam astea sunt.
Ce ai schimba?
În primul rând, mi-aș dori ca femeile și bărbații să poată face aceleași lucruri. Adică toată lumea spune că nu vom putea fi niciodată egal. Poate din punct de vedere științific, pentru că genele nu o să se schimbe niciodată, adică clar băieții vor fi mai puternici din punct de vedere fizic, o să avem comfortații diferite.
Să ne putem îmbrăca la fel, adică băieții să se poată îmbrăca în rochii și să meargă pe stradă, fetele să se poată îmbrăca cu șepci, tricouri, mărimea XL, sau orice, să putem purta aceleași lucruri fără să fim judecați, să ne putem purta la fel, un băiat să-și facă unghiile și să nu fie considerat gay, sau să se poate mai feminin și să nu fie considerat gay. O fată să poată să fie băiețoasă și să nu fie considerată lesbiană, sau pur și simplu să ne putem comporta exact la fel și să nu mai existe aceste gender norms. Și la fel, la joburi, înțeleg partea că i-ai lua pe bărbați la job-urile care presupun muncă fizică, pentru că da, ei au o putere mai mare, dar mă refer și la cele de minte, să nu fie considerat că bărbații gândesc mai repede sau mai bine. Dacă ar fi să mai schimb ceva pe lângă asta cu egalitatea, ar fi ca lumea să fie un pic mai kind cu each other. Să realizăm că toți avem sentimente și toți avem familii, toți avem prieteni, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim drăguți doar cu ei și cu ceilalți nu. Și să nu mai existe goana asta după bani.
În ce moduri te-ai implicat pentru a contribui la schimbare?
Am încercat încă de mică să fac o schimbare și să mă împotrivesc asupra a ceea ce mi se pare greșit, dar trebuie să recunosc, este foarte greu. Practic, trebuie să fii un luptător și pentru asta ai nevoie de resurse, de putere, motivație și o tărie sufletească ca să le ții piept celor ce îi neîndreptățesc pe ceilalți. Am început să o fac de mică, luând apărarea colegilor cu probleme atunci când ceilalți râdeau de ei sau să țin piept celor care îi băteau sau încercau să ii asalteze sexual pe alții (da, asta se întampla încă din școala generală), dar nu a fost ușor. Cu cât trecea timpul, energia mea pentru aceste lucruri scădea, iar atunci când am avut oportunitatea să merg la un liceu mai mare cu un colectiv mai educat, am făcut-o. Astfel, am scăpat oarecum de acele lucururi (nu sută la sută, dar s-au diminuat) iar acum, ca și adolescent, mă implic în voluntariate ce ajută copiii din medii defavorizate oferindu-le meditații, fie campanii de egalitate de gen ca cele de la A.R.T. Fusion, promovez pe rețelele de socializare postări legate de acest subiect și încerc să răspândesc aceste idei între grupul meu de prieteni și cei cu care mă întâlnesc. Mi-aș dori să fac și mai mult de atat, doar că nu îmi permite întotdeauna timpul, întrucât mă pregătesc pentru plecarea în străinătate.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.