Ioana, București
Crezi că e nevoie de educație sexuală/de gen în școli? De ce?
Clar da, adică vedem în fiecare zi mame la televizor la știrile de pe Pro TV la ora 7 și vezi mame minore sau titluri de tipul „Copilul cu copilul în brațe” și se vede clar că este o lipsă mare de educație sexuală. Chiar și eu când mi-am început viața sexuală a trebuit să mă documentez de pe site-uri. Credeam că după ce îți pierzi virginitatea your pussy will loose. Da, sunt chestii penibile atunci când știi, dar mie atunci îmi era frică. Doamne, e penibil. Sunt chestii majore ce trebuie învățate fie de băieți sau de fete. Cum dăm test la desen, cred că putem învăța și o oră pe săptămână sau la două săptămâni despre cum să ne protejăm sau cum să nu distrugem alte vieți.
Deci da, consider că educația sexuală este o necesitate. Nu e vorba să aleagă părintele sau să aleagă copilul. Te duci direct și înveți.
În lipsa educației sexuale la școală, de unde să iei tu informații despre sănătatea reproductivă?
La început am apelat la net. Depinde și de relația pe care o ai cu părintele tău. Nu e vorba că nu am o relație bună cu mama, doar că nu știi cum se abordează un subiect întotdeauna, e dificil, pentru că vor apărea întrebări de tipul „Vrei să-ți începi viață sexuală?”, deci ți se încalcă intimitatea. Dar da, inițial, cred că oricine apelează prima dată la net și când vezi că primești prea multe răspunsuri diferite de pe site-uri diferite, ori încerci să apelezi la un prieten sau o prietenă care este mai experimentat sau experimentată. Cred că sursa cea mai bună, chiar dacă este mai grea și ajungi mai dificil la ea, este părintele, pentru că a trecut pe acolo și nu spun că prietenii ți-ar vrea răul, doar că părintele să o spună alb în față așa cum este.
Ce ți-ar plăcea să mai înveți la școală?
Cred că ar fi necesar, cel puțin în clasa a XII a, și eventual în semestrul al doilea, să se introducă ceva legat de orientarea în carieră. Știu că există orientarea în carieră școli, dar este e ceva ce face dirigintele dacă vrea, când vrea, deși aceștia uneori înlocuiesc ora lor de dirigenție cu ora de orele de curs din ceea ce predau ei, de exemplu geografie sau matematică. Se pune accent, doar că dacă ai avea o oră în care să analizezi ce faci la o anumită facultate, ar fi important.
Ai spune că îți cunoști drepturile?
Aș spune că îmi supraestimez drepturile. Nu cred că am atât de multe drepturi câte cred eu că am. În afara faptului că sunt copil, dar și ca femeie în societate, nu cred că am atâtea drepturi. Nu doar legal vorbind, ci și psihologic, indirect. Am impresia că, dacă eu îmi pun ceva minte se întâmple, vine un anume Ghiță care îmi spune „taci din gură!” cred că nu suntem atât de bine informați asupra drepturilor noastre.
Care sunt problemele cu care te confrunți ca fată?
În primul rând lipsa de informare, pentru că suntem la o vârstă, cel puțin la liceu, la care trebuie să cunoști chestii, cel puțin un minim de educație sexuală pe care noi nu o avem. De asemenea, cred că frica față de eșec, fiindcă la școală fetele sunt privite ca și când știu mai bine, se descurcă mai bine la română, deși nu e neapărat așa. Se consideră că o glumă puțin mai rasistă te împinge să comentezi, dar asta pentru că ești fată, și se crede că fetele sunt mai, sensibile/rele. Cred că trebuie să fii foarte bine în tipar și dacă nu ești în tipar pe urmă trebuie să te pregătești să îți iei critica și să știi cum să o înghiți și să o ții în tine.
Ai fost vreodată tratată diferit fiindcă ești fată?
Da. Pot să mă refer la un exemplu minor din liceul meu ce ridică un semn de întrebare. Profesorul nostru de religie vrea să dea mâna cu băieții, însă cu fetele doar dă pumnul. Nu știu cum să judec acest comportament. Dacă vrei ca fată să întinzi mâna, te respinge. Un alt exemplu este scrisul meu de doctor, dar mereu aud „Ești fată! Cum să scrii așa?”.
Ți s-a spus că poți sau că nu poți face ceva doar pentru că ești fată?
Un aspect la care mă gândesc se leagă de momentul când eram mică, în biserică, căci bunicii mei erau religioși și mergeam des, nu aveam voie să intru în altar. Voiam să văd cum arată, dar auzeam „Nu, nu, ești fată!”. Nu știu pe ce se bazează, dar ca un copil, care vede că băieții pot intra, începi să-ți pui întrebări. Sau, un alt exemplu din școala generală este la orele de sport când jucam handbal și apăram mingile cu sânii, eram întrebată „Cum poți face asta? Ești fată! Te vei răni!”. Cred că genul acesta de probleme se resimt și la nivelul băieților, căci societatea privește băieții și fetele ca fiind doar roz și albastru, atât. Fiecare are locul său prestabilit.
Care sunt nevoile pe care le ai ca adolescentă?
Intimitate. Am nevoie să pot să știu că eșuez fără să explodeze lumea în jur. Să eșuez și să nu o aud pe mama „Chiar nu puteai face mai mult la testul acesta?”, „Cât a luat X?”. Nu știu. Poate X a avut o altă zi. Avem nevoie să știm că putem eșua fără a-i afecta pe cei din jurul nostru. Mă afectează doar pe mine, nu și pe părinți sau cunoscuți.
S-a întâmplat vreodată, în spații publice, să fii hărțuită?
Da, de multe ori. La un moment dat eram în clasa generală a 5-a într-o excursie în grup. Mergeam aliniați spre mașină, iar un bărbat m-a luat în brațe. I-am spus profesoarei care însoțea ce s-a întâmplat, iar ea mi-a zis să „tac și să trec peste”, căci nu se întâmplase nimic rău. La un moment dat, am mers cu mama mea la piața din Piatra Neamț de unde sunt de loc și am văzut pe pod un om al străzii care se uita insistent la mine, însă am acceptat că nu am ce să-i fac. Mama mea înainta în fața mea din cauza drumului îngust, iar eu imediat în spatele ei. Totuși, imediat ce am trecut de el am simțit că îmi pune mâna pe fund. Mă și gândeam, dacă țipam, mama mea ar fi sărit imediat și ar fi chemat poliția, dar m-am gândit că nu merită. I-am arătat degetul mijlociu și am trecut peste.
La un moment dat, eram cu o prietenă în București la metrou Eroilor, unde erau lucrări. Era 1 martie, iar un bărbat de pe șantier ne abordează spunându-ne: „Ce fac fetele? Vor să le scot la o bombonică de 1 martie?”. În acea secundă am rămas amândouă fără cuvinte. Am pus capul în pământ și am mărit pasul. Mă rog, sunt multe astfel de exemple.
Cum ți se par relațiile adolescentine pe care le vezi în jurul tău?
Cred că relațiile sunt diferite. Sunt și toxice, dar și relații bune. Toate au o doză de toxicitate mai mică sau mai mare, însă toate au o doză de toxicitate în opinia mea. Cât despre revenge porn, într-un fel chiar și eu am fost implicată. Chiar și eu sunt vinovată. Am avut un iubit de care m-am despărțit care mi-a dat block, însă pe care l-am căutat pentru a vorbi, întrucât nu înțelegeam exact de ce ne-am despărțit. El a încercat să mă facă geloasă, spunând că a fost împreună cu o altă fată, deși nu era adevărat și îmi spunea că are pozele mele. Eu știam că nu are poze fiindcă nu îi trimisesem, dar el susținea că mi-a accesat telefonul și le are. Eu tot nu credeam. Am fost amenințată cu chestia asta și deși știam că nu am de ce, simțeam cum se instaurează o frică în mine. Alte cazuri nu cunosc. Privitor la agresare, în urmă cu doi ani, la 16 ani, am vrut să lucrez pentru un ban de buzunar. Am scris pe un site „Elevă, 16 ani, bilingvă, pot fi bonă”. Primesc mesaj de la un tip: „Hei, ești discretă?” Ulterior mi-am dat seama că vrea să fiu o curvă personală, deși știa că am 16 ani și sunt la liceu.
Dacă ai putea să-ți imaginezi o lume ideală, cum ar arăta?
Să nu ne pese ce face X sau Y. Să ne bucurăm unii pentru ceilalți fără a pune la suflet orice. Oamenii să fie sinceri, adevărați. Lumea să nu fie gri. Albă sau neagră. Fără falsitate.
Cum te implici tu pentru a contribui la schimbare?
Sunt foarte fericită despre implicarea mea în Girl Up, pentru că de câțiva ani împrăștiam informații, chiar din generală. La liceu devii mai responsabili. În generală ești un copil. În special băieții. Prin Girl Up este evident că sunt informată, știu cazuri, am o oarecare autoritate. Îmi permit să dau sfaturi.
Cum și când ți-ai dat seama că ești feministă?
De mică am fost feministă. Mama este o femeie puternică. Eu mereu mi-am spus părerea, inclusiv în fața tatălui, a bunicului. Totuși, cred că cel mai mult feminismul meu s-a manifestat la școală. Acolo sunt foarte multe comentarii sexiste și automat ripostam și spuneam partea mea de adevăr. Momentul în care nu mi-a venit să cred că oamenii pot gândi astfel despre noi este atunci când un profesor de religie a spus că feministele se urăsc pe ele însele pentru că vor să facă ceea ce vor să facă și bărbații. Nu-mi venea să cred. El susținea că se informase.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
