Ana-Maria, 16 ani, București
Crezi că e nevoie de educație de gen/sexuală în școli?
Eu sunt o militantă a educației sexuale în școli pentru că eu am fost printre norocoșii care au făcut educație sexuală în școala generală și am văzut cât de mult m-a ajutat să fiu ok cu faptul că am o menstruație o dată pe lună, cu faptul că am o sexualitate și un corp care e al meu și de care nu trebuie să-mi fie rușine, chiar dacă alții se holbează sau fac comentarii la adresa mea. Și de asemenea, văd printre colegii mei care nu au fost atât de norocoși că încă au niște complexe pe care, cu siguranță, educația sexuală le-ar putea elimina.
Eu am fost la o școală privată și noi avem ore specifice. Se numea altfel, nu educație sexuală, și învățam despre corpurile noastre. Și făceam și cu băieții și cu fetele, nu ne separau.
Care sunt problemele cu care te-ai confruntat pentru că ești fată?
Well, asta e o discuție care poate să decurgă pentru foarte mult timp. Păi în principal au fost chestiile din familie, în primul rând, astea sunt cele mai importante pentru că de-acolo pornește tot mindset-ul nostru, de la „Nu vorbi așa că ești domnișoară”, la „Nu te îmbrăca așa lălâi și dezordonat că ești domnișoară”, „Machiază-te, aranjează-ți părul”. Bine, mai mult cu aranjează-te și așa, eu nu sunt, nu prea îmi pasă de aspectul fizic. Mai mult mă axez pe personalitate și nici nu vrea să-mi pierd timpul făcând parte din aceste stereotipuri.
De asemenea, atunci când am început, spre adolescență, când am avut faze în care am vrut și eu să fac parte din categoria fetelor care se aranjează și se machiază, m-am lovit cu comentarii de genul „Acum vrei? Cine te influențează? Încerci să te iei după alți oameni” și tot felul de alte lucruri.
Sau mai e discuția de la școală, că sigur nu poți să te duci la drept și la medicină că ești fată și nu ai atât de multe aspirații și sigur o să trebuiască să faci copii și să-ți întemeiezi o familie. Profesorii care le dădeau mai mult suport băieților și le ștergeau toate comentariile negative sau chiar dirigintele care le spunea băieților să se uite după fete în loc să stea pe telefoane. Tot felul de astfel de comentarii.
Cum ți se par relațiile adolescentine din jurul tău?
Depinde de grupul de prieteni în care ești. Adolescenții, acum, sunt foarte împărțiți între copiii care au fost expuși unei anumite educații și și-au format un concept a ceea ce e bine și ce e rău și ce e toxic și ce nu e toxic și își aleg prietenii în concordanță cu ce simt ei. Sau adolescenții care pur și simplu se iau după anturaj și după lucrurile negative. Clasa mea, de exemplu, e împărțită și chiar împărțită fizic. Adică poți să vezi cum partea de la geam sunt copiii care discriminează și care se înjură și care se tratează foarte urât unul pe altul, care locul lor de distracție sunt doar barurile, țigările, fumatul și drogurile. Și după aceea, copiii care poate fac și asta, dar de asemenea, au o relație de respect unii cu alții și și-au prioritizat lucrurile pe care vor să le facă.
Ai spune că îți cunoști drepturile?
Păi eu cred că îmi cunosc destul de bine drepturile și asta nu pentru că mi s-a arătat la școală sau de către părinți, ci pentru că eu am încercat să intru în tot felul de ateliere și workshop-uri și organizații care m-au învățat și mi-au arătat ce drepturi și ce responsabilități am.
De unde îți iei informații despre drepturi sau sănătate reproductivă?
Atunci când am o întrebare despre corpul meu în mod special, caut pe net, dar încerc să nu mă opresc la o singură sursă pentru că o durere de sân poate să deraieze în cancer, dar de fapt poate să fie un simptom premenstrual. Și din anumite cărți pe care mi le cumpăr. Eu sunt pe științe ale naturii și sunt puțin pasionată de biologie și de chimie și îmi place să studiez așa mai mult.
Ce ai vrea să înveți la școală?
Mi-aș dori să învăț la școală mai mult despre educația civică și despre investiții. Noi facem educație antreprenorială, dar asta se face după un manual care este foarte vechi și nu are nicio concordanță actuală. Mi-ar plăcea foarte mult să putem să învățăm despre cum putem să ne investim banii, despre cum să ne plătim taxele, cum să facem împrumuturi la bancă să ne cumpărăm o casă în viitor, pentru că n-o să putem să locuim toată viața cu părinții. Și poate mi-ar plăcea să nu mai facă toată lumea aceleași materii. Pentru că chiar dacă suntem pe același profil, fiecare vrea să facă o facultate diferită și ar fi foarte plăcut dacă am putea aborda sistemul britanic, de exemplu, în care îți alegi materiile și dai examenele ca să te duci la facultate pe domeniul acela. Și dropuiești matematica, de exemplu, dacă vrei să dai la drept.
Ai fost vreodată tratată diferit doar pentru că ești fată?
Da, vreau să spun că avut o activitate legată de constituție și de drepturi și de politică, pentru că sunt foarte investită în asta și vreau să mă duc la drept pe viitor. Și eram într-o echipă cu un băiat mai mare și cu încă o fată, și băiatul acela vorbea doar el și orice propunere cu care veneam noi și orice argument, și orice am fi spus noi, parcă nici măcar nu ne auzea. Continua să vorbească ca și cum nu am fi zis nimic, spunea că revenim mai încolo și nu am revenit niciodată. Până la sfârșitul activității, noi nu am putut să spunem niciun cuvânt și când a trebuit să prezentăm, voiam să prezint eu, ca să mă expun publicului, pentru că el făcuse deja asta înainte. Și nu s-a putut, bineînțeles că nu s-a putut, și a ieșit în față fără să dezbată cu noi cine o să fie reprezentantul echipei noastre. Și atunci a fost cel mai proemeninent.
Care ai spune că sunt nevoile pe care le ai ca adolescentă?
Cred că nevoia cea mai mare a noastră este să fim auzite. Și să ni se ia în considerare și inteligența, nu doar corpul. Și de asemenea, când trecem pe stradă, să nu mai fim un spectacol pentru toți bărbații adulți. E foarte interesant faptul că acum, nu știu, cred că adolescenții au început să fie mai culturalizați și să știe mai multe și nu mai se uită după noi, nu mai ne fluieră băieții de vârsta noastră, însă asta o fac adulții. Oameni care sunt mai bătrâni decât tata. Mergeam la muncă, aveam un pulover pe mine și un om de vreo 60 de ani s-a oprit și s-a uitat la sânii mei foarte evident. S-a oprit în fața mea în mijlocul străzii și s-a uitat, și s-a întâmplat asta toată ziua, și se întâmplă foarte des și cred că fiecare fată trece prin asta și nu e ceva foarte plăcut.
Cunoști persoane de vârsta care au fost/sunt victime ale uneia sau mai multor forme de violență?
Da, asta s-a întâmplat chiar ieri, la liceu, când colegii mei vorbeau despre o fată care a trimis nuduri iubitului ei de mult timp iar acesta, ce să facă, ca un băiat cinstit, a trimis la toți prietenii lui și la mai multe fete, ca s-o facă pe fata aia de râs, pentru că ea nu voia să întrețină relații sexuale cu el. Și apoi aud foarte multe povești ale fetelor care au fost agresate fizic de către iubiții lor și asta mi se pare ceva inimaginabil, că încă se mai întâmplă în 2021 ca un băiat de 16 să își bată iubita, tot de 16 ani, pentru nimic.
Dacă ai putea să schimbi ceva, ce ai schimba?
Aș vrea să existe legi care să se și aplice, despre agresiunile stradale, sau violența domestică. Pentru că da, avem legi, dar nu se aplică. Adică o femeie, dacă se duce la poliție și spune că a fost violată de soțul ei, n-o s-o creadă nimeni. Cum adică, e soțul tău, cum să te violeze? Sau la fel, la locul de muncă, tot n-o să te creadă nimeni, sau dacă te cred, n-o să te ia în considerare. De asemenea, pe stradă, mai ales agresiunile către minori. Mi se pare atât de stupefiant că eu de la 12 ani mă confrunt cu astfel de lucruri. Știu că fetele de 12 ani de acum își dau seama, pentru că sunt expuse la mai multe lucruri și sunt sigură că le afectează. Și aș vrea să existe legi care să se și aplice și oamenii să înțeleagă și să nu mai aibă o misogonie internalizată.
Cum te implici tu pentru a schimba ceva?
Consider că orice gest, oricât de nesemnificativ ar părea, conduce spre schimbare. Încă de mică am gustat din ceea ce înseamnă voluntariat și implicare activă în societate. În clasa a 5-a am scris prima petiție, deoarece mă revoltase faptul că profesorul meu de sport era înlocuit după ce a optat pentru concediul de creștere copil. Tot în clasa a 5-a am făcut pentru prima dată voluntariat, am împărțit mâncare persoanelor fără adăpost de la Gara de Nord. Încă de pe atunci, pentru mine atât voluntariatul a devenit un stil de viață cât și un coping mechanism.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
