Bogdan, București
Crezi că e nevoie de educație sexuală în școli?
Educația sexuală în școli cred că e unul dintre cele mai necesare lucruri care lipsesc din sistemul nostru de învățământ, pentru că dacă stai să te gândești, din școală pleacă tot. Da, sunt cei 7 ani de acasă, da, părinții joacă un mare rol în creșterea unui copil, dar cât ești la școală, îți găsești prieteni între niște grupuri, acolo ne influențăm reciproc. Și nu pot să subliniez asta destul de mult, că generațiile mici de după noi, care au acces la Internet de mult mai devreme decât am avut noi acces la Internet, am sesizat că dau de foarte multe lucruri și ideologii greșite, foarte greșite și că sensul ăsta de comunitate îi atrage și intră în comunitățile astea fără să își dea seama de fapt ce sunt. Practic, nu avem oameni care știu despre ce vorbesc și un profesor care să nu fie doar un profesor, ci un role model pentru copiii ăștia, să le explice, și mai ales, nu doar să le explice, ci să-i expună la diversitate de toate felurile, ca copii să înțeleagă că suntem toți oameni și cum funcționăm, și lucruri de bază pe care mulți părinți nu îi învață pe copii lor. E 100% necesară, în opinia mea.
În lipsa acestei materii la școală, de unde îți iei tu informații care s-ar regăsi în aceasta materie?
Păi, la început, înainte să am acces, adică nu că aveam acces de la început la informații, de pe Internet. Doar că nu aveam cunoștințele necesare ca să le caut sau nu știam ce sunt mai exact, ce îmi lipsește, ce am nevoie să știu. Practic, am întâlnit anumiți oameni care mi-au deschis cercurile de prieteni și după aia tot așa, din oameni în oameni. A fost inițiativa mea să mă duc și să caut chestiile astea, să mă duc să caut pe net, pe Instagram, orice pagină de activism, de ce pare că ar putea să mă învețe pe mine ceva legat de cum să mă comport cu oameni și cum să îi fac să se simtă bine și confortabil când vorbesc cu mine. Mi se părea “Super, să dau follow la asta!”, sau pagini cu articole scrise de jurnaliști care fac interviuri cu oameni din comunitățile astea. Am început să citesc foarte multe articole de genul acesta și evident, în primul și primul rând, mi-am întrebat și prietenii despre lucrurile astea, dar nu e rolul lor 100% să-mi explice ca să înțeleg eu. Ei pot să-mi spună niște lucruri, iar apoi eu să le caut singur. Deci, revenind la întrebare, practic, social media și Internet.
În afară de asta, ce ți-ar plăcea să înveți la școală? Ce ți se pare că lipsește din programă?
Asta cred că revine din noul an, educația sexuală, pentru că numele poate să fie un pic misleading, în sensul în care am impresia că acolo nu ar fi doar educație sexuală ca bază cum cred mulți, ci foarte multă dezvoltare personală. Deoarece copiii învață foarte foarte multă informație la școală, informație peste informație, învață să rețină informație, învață să spui cuvânt cu cuvânt informații. Practic, ce le lipsește e să învețe mai mult să lucreze într-o echipă, să aibă skill-uri sociale, să știe ce urmează după liceu, să știe ce urmează la facultate. Dar la baza lucrurilor astea stau, pur și simplu, skill-urile de comunicare cu oamenii. Pentru că nu știi să lucrezi într-o echipă, nu știi cum să comunici cu o persoană, ce vrei să spui, ideile tale. Nu poți să transmiți viziunea asupra unui proiect sau ceva de genul. Nu consider că suntem învățați neapărat asta la școală, și pe lângă asta mai e și faptul că suntem toți încurajați să fim pe un model cookie-cutter. Toți băieții la fel, toate fetele la fel. În primul rând că sunt doar băieți și fete, asta e o mare problemă dar hai să nu intrăm în asta momentan. E modelul ăsta de cookie-cutter în care există elevul perfect și elevul care nu e bun și e considerat prost, e lăsat în urmă. Nu suntem învățați să ne dezvoltăm noi, pe noi înșine și suntem forțați să încercăm să ne conformăm după niște standarde, practic, setate acum foarte mult timp în școală.
Îți cunoști drepturile?
Dacă îmi cunosc drepturile. Aș spune că sunt aware de majoritatea drepturilor mele, dar 100% lipsesc foarte multe cunoștințe despre drepturi, pe care probabil că ar trebui să le cunosc, având în vedere că le am, în teorie.
Care sunt problemele cu care te confrunți ca adolescent?
În cea mai mare parte provin din, personal, probabil din aspect. Pentru că se pune foarte multă presiune pe felul în care arăți și în care te prezinți în orice grup social. Mă gândesc că pe mine mă afectează destul de mult chestia asta pentru că niciodată nu am reușit să cuprind în totalitatea modelul ăsta de băiat foarte perfect, uite este masculin, curajos și super tare. Chestii de astea, nu știu cum să mă exprim dar practic modelul de băiat straight white male în sistemul nostru de învățământ, baza. Și eu nu am putut niciodată să stau cu băieți, n-am avut de-a lungul vieții mele foarte mulți prieteni băieți, odată ce am ajuns la adolescență m-am îndreptat complet spre grupuri de fete, și n-am fost niciodată cu băieții la fotbal, cu băieții nu știu unde, eram mereu cu fetele. Mi-am luat destul de mult bully legat de chestia asta, că sunt fătălău, că sunt fetiță, chestii din astea, din partea băieților, dar și din partea fetelor care nu stăteau cu mine. Asta la început nu stătea pe baza aspectului, dar în timp am început să schimb cum mă îmbrac și cum arăt, și să îmi cresc părul și chestii de genul. Astea au adus alte comentarii și alte asumări pe care le-au făcut colegii mei. Dar da, cred că baza stă în aspect, că asta duce și în self-esteem și mai multe chestii.
Ai fost vreodată tratat diferit doar pentru că ești băiat?
Da, în mai multe feluri chiar. Am fost privilegiat, clar, pentru că sunt băiat, pentru că se poate spune că sunt average looking, pot să profit de majoritatea oportunităților pe care le primește un băiat în societate. Dar în același timp tind să nu vreau să trec peste lucrurile pentru care sunt discriminat pentru că sunt băiat. Nu am voie să fiu prieten cu fete, pentru că sunt băiat ar trebui să fiu atletic sau ar trebui să fiu atât de deștept, ar trebui să fiu bărbatul în casă, ar trebui să nu îmi placă chestiile feminine, ar trebui să nu mă îmbrac într-un anumit fel, ar trebui să nu am părul lung. Toate chestiile astea care vin cu a fi băiat, evident că nu vreau să le compar cu discriminarea uriașă cu care se luptă femeile în fiecare zi. Doar că ieșind din casă și prezentându-mă într-un anumit fel, întâlnesc de multe ori comentarii și chestii de genul ăsta, care se întreabă “De ce băiatul ăsta nu arată ca un băiat average cum îmi imaginez eu?” sau “De ce băiatul ăsta e într-un grup de 6 fete și e singurul băiat?” sau “De ce băiatul stă cu fata asta?”. Clar, pentru că sunt împreună sau el are un înțeles romantic în legătură cu ea. Nu poate să aibă prietene cele mai bune. Dar da, cam atât.
Care ai spune că sunt nevoile pe care le ai ca adolescent?
Având în vedere că suntem într-o parte a vieții noastre în care suntem foarte emotivi și suntem răniți foarte ușor sau toate situațiile în care suntem puși par life or death, adică asta este situația și asta va fi mereu, nu se va schimba niciodată. Din partea altor adolescenți, sunt de părere că, orice fel de susținere, nici măcar nu trebuie să fie verbală, poate să fie fizică, dacă vezi că o persoană este într-o situație, sau a fost afectat de ceva sau poate nu știi că a fost afectat de ceva doar pur și simplu vrei să fii alături de persoana aia. Stând lângă o persoană poți să-ți faci o prezență plăcută pentru persoana aia. Și după aia vine suport verbal, să le dai reassurance. Eu unul am nevoie foarte mult de reassurance de la prietenii mei, iar ei sunt kind enough să mi-l dea tot timpul. Practic adolescenții ar trebui să fie more kind to one another pentru că dacă dai strip away la toate labels-urile astea și te uiți la o persoană, are gânduri, are sentimente exact ca tine, are o viață la fel ca și tine nu poți să te gândești că ce spui tu și ce faci tu nu va afecta o persoană. Având în vedere că dacă ție ți-ar fi făcut același lucru, chiar dacă nu te-ar afecta, ai ține minte lucrurile astea, pentru că nu se uită. Iar din partea adulților, să nu mai fim văzuți dintr-o perspectivă inferioară, în sensul că da, sunt complet de acord, avem o experiență de viață mult mai mică, doar că este foarte diferită față de a lor. Adică copilăria lor nu se compară cu copilăria noastră, am crescut în lumi complet diferite. Majoritatea părinților noștri au fost în comunism și au multe percepții asupra vieții care nu mai sunt valabile acum sau care nu se aplică deloc la noi. Dacă îți tratezi copilul cum ai fost un tratat când erai mic și asta te-a făcut să-ți fie frică de părinții tăi sau o să îi urăști sau să nu te deschizi lor, gândește-te că o să se întâmple același lucru cu copilul tău dacă îl tratezi în același mod. Adică în mod evident trebuie să dai a certain kind of dominance, până într-un punct, pentru că până la urmă ești o autoritate asupra copilului, trebuie să îl înveți cum să fie în viață. Dar în același timp, trebuie să îl tratezi și ca pe un om, ca pe o persoană, ca pe un prieten, nu să vorbești tot timpul de sus cu un copil. Tratează-l cum ai vrea tu să fii tratat de un adult de vârsta ta. Mai degrabă tratează-l cum ai vrea să te trateze el pe tine. Adolescentul nu o să îți ofere respect infinit atâta timp cât tu nu îi oferi niciun gram de respect. Deci, da, în mare parte kindness.
S-a întâmplat să fii hărțuit în spații publice, parcuri, străzi, tot ce înseamnă spațiu public?
Am avut foarte puține întâmplări de genul ăsta, din fericire. Asta într-o perioadă mai vulnerabilă din viața mea în care am început să fac niște self discoveries și am ales să experimentez cu lucruri noi legate de cum arată și cum mă prezint fizic, practic. Iar o chestie foarte banală precum oja, pentru că deși oja e un lucru foarte banal, poate să însemne ceva pentru o persoană pentru că e un lucru pe care îl porți practic, și îți schimbă corpul într-un mod interesant, pentru mine. S-a întâmplat de vreo două-trei ori când am ieșit afară și pentru că aveam unghiile pictate am fost abordat de niște bărbați de vârstă mijlocie. Eram într-o barcă la Cișmigiu și veneam să parchez barca înapoi în locul ăla și să mă dau jos să plătesc. M-a văzut unul dintre acei tipi care lucrează acolo și m-a întrebat prima dată dacă și-a bătut joc vreo gagică de mine. I-am spus că nu, atunci el a zis „Atunci de ce ai unghiile vopsite?”. Este relevant că aveam unghiile vopsite mov în contextul ăsta. El a zis „Păi și cum de ai unghiile vopsite așa?”, iar eu am zis “Păi eu mi le-am vopsit pentru că așa vreau eu, pentru că așa îmi place mie”. Apoi am parcat, m-am dus să plătesc și am trecut pe lângă el care între timp se întoarce la toți prietenii lui și colegii lui și le-a zis: „Uite, frate, are băiatul ăla unghiile pictate”. Și m-a oprit din nou să mă întrebe „Dar mama ta ce a spus despre faptul că ai unghiile pictate?”. Țin să menționez că eu ofer un limbaj mult mai appropriate acum, dar el nu vorbea așa. Eu am zis că mama mea știe, că mama mea mă susține, n-are nicio problemă cu chestia asta. El a zis ok, m-am întors să plec și am auzit cum le-a spus prietenilor lui că „Dacă mă vedea maică-mea cu unghiile vopsite mov, mi le-ar fi bătut cu ciocanul până rămâneau mov de tot”. Mi-am dat seama ce copilărie a avut acel bărbat și mi-a părut rău pentru el, și le-am spus prietenilor mei, îmi pare rău pentru el dacă mama lui l-ar fi bătut cu ciocanul peste degete în contextul în care și-ar fi pictat unghiile. Cine știe, poate el și-ar fi pictat unghiile, dacă ar fi avut libertatea să facă asta. Asta a fost, din fericire, foarte repede, diffuse, adică omul nu era agresiv. Singura dată când a fost un pic mai scary a fost când venise un om al străzii la mine care era în mod clar beat și îmi cerea bani să își ia bere că mai avem nevoie de un leu sau ceva și eu obviously din motive personale nu i-aș fi dat bani, dar chiar nu aveam bani la mine. I-am spus „N-am bani, mă scuzați”. Apoi el nu mă lăsa în pace, eu mă uitam în altă parte, așteptam să vină autobuzul și el tot continua și zicea „Hai dă-mi și mie un leu, dă-mi și mie un leu”. Apoi când a văzut că îl ignoram, a început să mă înjure și să îmi zică: „Că ți-ai pictat unghiile ca o muiere”, și tot felul de chestii de astea și pe urmă a trebuit să plec de acolo că nu se oprea, că oricum era lângă Mega și aștepta să vină altcineva să îi ceară bani. Dar astea au fost în mare singurele motive pentru care am avut tipul ăsta de interacțiuni.
Cum ți se par relațiile adolescentine pe care le vezi în jurul tău?
Relațiile pe care le văd în jurul meu, din păcate majoritatea sunt foarte, eu le-aș spune, imature. În sensul că copiii care sunt în ele, și adolescenți chiar până în 20 și ceva de ani, nu cunosc concepte simple, de exemplu, comunicare. Hai să vorbim despre orice problemă avem și să nu lăsăm să escaladeze niciun fel de conflict. Din păcate, în generală am avut o fată care era în clasa a 6-a sau a 7-a și era un băiat foarte popular liceu. Acest băiat era foarte desired de toate fetele din toate clasele, deși eu în mod evident nu vedeam nici un appeal la el, era foarte bădăran, nesimțit, nu avea maniere, nu respecta pe nimeni, era violent. La un moment dat am avut și o mică altercație cu el, îmi agresa una dintre colege pentru că i-a furat mingea de baschet și ea s-a dus la el să i-o ia înapoi, iar el o tot lovea cu mingea. Iar eu m-am dus să îi iau mingea, i-am luat-o, iar copilul a dat să mă apuce de gât și să aibă o tentativă să mă strângă de gât practic, și eu din fericire am avut forța să iau mâinile de pe gâtul meu și apoi să mă duc și să îi spun domnului de sport care apoi l-a certat. L-a așteptat pe tatăl lui să vină la finalul orelor și l-a făcut să ne ceară scuze și mie și colegei mele. Dar în afară de incidentul ăsta, fata aceasta îl plăcea, și a făcut-o destul de obvious, tot stătea pe lângă el și chestii din astea. El a profitat de chestia asta și i-a zis „O să fiu cu tine dacă îmi trimiți poze explicite cu tine”. Ea fiind clasa a 6-a, sau a 7-a, nu contează, nu știa ce înseamnă chestia asta. De fapt, și-a zis atât de simplu fac asta și apoi o să fie cu mine, o să fiu cu cel mai popular băiat super. A făcut asta și apoi în mod evident, de la el s-au dus la un prieten de-al lui, de la prietenul lui, s-au dus la alți prieteni apoi au ajuns pe un grup al clasei, apoi pe alt grup al clasei, iar cum toate clasele se cunoșteau între ele, au ajuns și pe grupul clasei mele și practic aproape toată școala văzuse pozele și ce mai trimisese ea acolo. Au aflat într-un fel sau altul și profesorii, au chemat-o pe mama ei la școală cu ea, au vorbit. Și până la urmă eu nu am aflat foarte multe despre cum s-a terminat mai exact, practic am înțeles că mama ei nu ar fi crezut că e mare chestie, că e mică și toată lumea ar face chestia asta, ceva de genul ăsta, pentru că nu i-ar fi păsat, dar nu știu mai exact ce a spus, iar eu nu eram prieten cu ea, o știam doar după față din școală. Nu am văzut să se întâmple nimic, a fost incidentul, într-o luna să zicem nu mai vorbea nimeni despre asta practic. Deci a fost un big event și apoi s-a uitat despre asta. Dar revenind la relații și cum sunt ele, majoritatea sunt foarte toxice și în mare parte din cauza lipsei de educație sexuală în școli. Pentru că nu știm ce e aia consent, nu știm ce e aia comunicare, nu știm ce e aia să ai grijă de corpul tău. Să știi cum să afli cu ce ești confortabil, cu ce nu ești confortabil, ce vrei, ce nu vrei, să experimentezi. Practic tot ce trebuie să știi când intrii într-o relație. Toți adolescenții intră într-o relație orbi, și află chestiile pe pielea lor. De multe ori chestiile astea se întâmplă să se sfârșească în lucruri mai rele, care nu ar trebui să se întâmple.
Cum ar arăta o lume ideală pentru tine?
O să o țin mai din scurt, pentru că ar fi foarte mult de povestit. O să vorbesc din punct de vedere al oamenilor, doar atât. În primul rând, aș vrea să nu mai existe stereotipuri de niciun fel, ăsta e unul dintre primele lucruri de care vreau să scap. Stereotipuri de orice fel, practic, orice fel de stereotip mi-ai spune, nu ar trebui să existe deloc. Stereotipurile vin cu preconcepții și nu aduc niciodată nimic bun, absolut nimic bun. În afară de stereotipuri, mi-ar plăcea, deși aici vorbim totuși despre utopie, să dispară orice fel de ideologie legată de gen, practic. Hai să nu mai punem pe nimeni în cutiuțe mici, să recunoaștem că e pur și simplu un spectrum uriaș și toată lumea se află peste tot pe el, nimeni nu se află aici sau aici, și pur și simplu ăsta e adevărul. Dacă nu ar mai exista rolurile astea în societate și toate preconcepțiile astea despre gen în sine, pentru că atunci când vorbim despre sex e altceva. Pe mine personal nu cred că mă deranjează că la naștere se spune “Copilul ăsta are organele astea genitale și deci astfel putem poate fi considerat male sau female sau intersex”. Asta mi se pare complet normal dar apoi vine alegerea personală a fiecărei persoane cum se identifică ca gen, nu ca sex. Sunt lucruri diferite și asta ar fi genial, să nu mai existe gender roles. Să existe gender, doar că foarte fluid și fără vreun fel de roles care vin cu el.
Care sunt lucrurile pe care le faci tu pentru a schimba un pic societatea în care trăim?
Până să ajung la Girl Up, în primul și în primul rând, ajuți, nu știu cum altcumva ai putea să începi, ăsta e singurul mod. Începi prin a te educa tu, m-am educat și continui să fac research despre orice subiect pe care simt că nu îi dau grasp completely. Dacă nu aș face asta, nu aș fi aici, nu aș avea de ce să vorbesc pentru că trebuie să ai niște cunoștințe ca să pot să ajut alți oameni. Apoi cu aceste cunoștințe am reușit să intru și în Girl Up, ador Girl Up, este such a nice community, so welcoming și accepting pentru toată lumea. M-a ajutat în atât de multe feluri, să mă descopăr și să mă simt bine cu mine. Practic, cunoștințele astea m-au ajutat să intru în GIrl Up și acum sunt ceea ce dau mai departe, pentru că sunt parte din HR și comunic cu ambasadori, din alte județe din România. Discut cu ei și îi ajut într-un fel sau altul să își planifice și să își facă niște proiecte super drăguțe, amazing. Câteva exemple minunate: se duc și vorbesc, fac little workshops la ei în licee, vorbesc despre consent, orice subiect legat de feminism. Sunt atât de creativi oamenii și-au niște idei atât de bune, I could never. Invită speakeri și o fac așa de bine. Mă impresionează fiecare comunicare pe care o am cu ei, prin felul lor de a gândi și cât de implicați sunt, și cât de mult vor să aducă awareness legat de feminism, în general și ce încercăm noi să facem cu egalitatea de gen. Să explicăm lumii la ce se referă mai exact. No, don’t hate all men, accept men and teach them how to be good human beings, hold people accountable, pentru lucrurile nașpa pe care le fac, indiferent de cine sunt ei. Practic încerc să fac o mică parte din munca pe care Girl Up încearcă să o facă ca să educe tinerii, pentru că ăsta e reach-ul nostru în mare parte, adolescenții de vârsta noastră.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
