Alexandra, 16 ani, București
Crezi că e nevoie de educație sexuală/de gen în școli? De ce?
O să mă gândesc puțin înainte și apoi o să îți zic cât de bine pot. E atât de mare nevoie și recent a fost foarte mediatizată problema asta, în ultimii doi ani cred. Știu că este foarte important și trebuie ca colegii mei, eu, toți copii din România să aibă acces la o sursă foarte bună și de încredere și să nu își mai ia informațiile de pe internet pentru că nu sunt sigure, nu te poți baza pe ele. E mare nevoie pentru că poți ajunge să ai o sarcină nedorită, poți să te infectezi foarte ușor cu o boală pe care nici nu știi că o ai pentru că nu știi care sunt simptomele pentru că nimeni nu ți-a zis, să-ți fie rușine să te duci la medic pentru că e stigmatizat tot, absolut tot ce ține de educația sexuală și de sănătatea sexuală. Atunci când nu ai o relație atât de bună cu părinții tăi și e clar că nu o să îți spună nimic de genul, informația tot trebuie să o ai, tot trebuie să ai acces la ea și nu cred că e cea mai bună informația de pe internet.
În absența educației sexuale din școli, de unde îți iei tu informațiile despre educația reproductivă?
De-a lungul timpului, de când am început să conștientizez că nu o să primesc niciodată informația de la școală sau de la ai mei, am vorbit, în primul rând, cu prietenele mele care erau la fel de neinformate ca mine. Nu a fost poate cea mai bună opțiune, dar recent am început să dau de pagini de Instagram, de site-uri despre care știu ca sunt bune, plus din ce m-am mai informat în timp de la medicii cu care am vorbit, de la webinarele pe care le-am avut. Asta cumva e rezultatul Girl Up-ului, dacă nu erau, eu probabil nu aș fi fost așa informată. Mi-am făcut un fel de dosar cu site-uri, pagini de Instagram, surse credibile de la care să pot să mă informez, la care să apelez dacă am vreo întrebare de orice fel.
Ce ți-ar plăcea să înveți la școală?
Pe lângă educație sexuală, care 100% aș vrea să intre în materie, recent am aflat și de nevoia educației financiare. Am 18 ani, o să intru anul viitor la facultate și nu am strâns un ban în viața mea. Nu știu ce înseamnă să economisești, nu știu ce înseamnă să ai un cont bancar, nu știu ce înseamnă să plătești taxe, să investești, nimic de genul. Nu m-a învățat nimeni, am făcut ore de educație antreprenorială, dar aia e educație antreprenorială și la economie nu vorbeai de cum să-ți strângi banii, faci un buget, cum să nu îți arunci banii pe orice, cum să nu cazi în plase pe internet și să plătești 50 de dolari pe nu știu ce curs. E un mediu pe care nu mi se pare că îl abordează în vreun fel școala, ieși din liceu, bravo, descurcă-te.
Ai spune că îți cunoști drepturile?
Mi le cunosc destul de bine, am avut oportunitatea să lucrez în Girl Up și atunci, vrând nevrând, scriind pentru postări, am citit legislația. A trebuit la un moment dat în viață să le și folosesc când mi s-a părut că au fost încălcate și dacă nu aș fi știut că aș fi avut acel drept, nu aș fi putut să-mi iau partea.
Care sunt problemele cu care te-ai confruntat sau te confrunți ca fată, ca adolescentă?
Poate să aibă un răspuns foarte variat. Sunt studentă, deci o să mă axez mai mult pe nedreptățile pe care le-am întâmpinat la școală. Eu am noroc, sunt la o școală privată și am fost cumva scutită în mare parte de nedreptăți pe față în care să nu fie nicio jenă și profesorul să te discrimineze direct că ești fată. În ultimul timp, am început să-mi dau seama de micro agresiuni pe care profesorii noștri le fac, atât bărbați, cât și femei. Micro agresiuni de genul: glume misogine. Un exemplu ar fi că un profesor a răspuns unei fete că nu a vrut să iasă la tablă să rezolve problema că „nu, tu nu poți să rezolvi că ești femeie”. Era clar că era o glumă din context, dar faptul că si-a permis să facă o glumă de genul pur și simplu m-a bulversat complet. De multe ori am vrut să intervin și am intervenit, doar că atmosfera de după ce intervii e foarte urâtă, colegii care s-au amuzat or să întrebe de ce ai stricat atmosfera, că e doar o glumă, că ne distram, că de ce te aprinzi atât. Mi se pare că nu înțeleg, da, e o glumă, dar gluma asta o să dea cale deschisă altor glume, unor alte micro agresiuni sau unor alte discriminări. În general, mai ales pe științe, eu sunt la un liceu de informatică, pe orice știință fie fizică, informatică, matematică, băieții au fost apreciați mai mult, au fost mai preferați de profesori. Voiai să te duci la olimpiadă, profesorii întrebau băieții, și tot așa. Astea le-am întâlnit eu, știu că în liceele de stat e mult mai rău.
Ai fost vreodată tratată diferit pentru că ești fată sau ți s-a spus că nu poți să faci ceva, sau că trebuie să faci ceva pe baza genului tău?
Cred că m-am lovit de problema asta la absolut orice lucru în care a trebuit să demonstrez cumva abilitățile, fie că era la școală, la debate sau la sport, mereu a trebuit, ca să primesc apreciere de la profesori sau o persoană mai în vârstă, să demonstrez că sunt la fel de bună sau mai bună decât băieții ca să pot măcar să fiu văzută. Chestia asta mi se pare că am întâlnit-o inclusiv peste tot, inclusiv la teste sau la proiecte în grup și e mereu extrem de enervant, trebuie să muncesc de două ori mai mult doar ca să pot să mă simt bine că sunt la fel de bună ca colegul meu care nu a făcut nimic doar ca el să fie preferatul profesorului. În cariera asta de științe sunt conștientă că e dominată de bărbați și că o să am de-a face de foarte multe ori cu problema asta, dar de fiecare dată mă enervează așa de tare și vreau să fac ceva să combat.
Care sunt nevoile pe care le ai tu ca adolescentă?
Ca adolescentă și, în general, ca tânără în România cred că cea mai mare nevoie e să fiu auzită. Asta înseamnă că nu vreau ca atunci când spun că ceva m-a făcut să mă simt inconfortabil sau că m-a deranjat să mă simt de parcă nu mă aude nimeni, că sunt ignorată complet sau înainte să spun acel lucru să mă gândesc că nu am de ce să îl zic, oricum nimeni nu mă bagă în seamă. Să fiu luată în serios pentru că dacă stă cineva să mă asculte și apoi zice: nu te cred, doar pentru simplul fapt că „femeile mint”. Pare un lucru așa logic că vrei să îți fie acordat respect și să nu trebuiască să îți demonstrezi puterile și abilitățile ca să îl primești, dar nu se întâmplă. De foarte multe ori, când intri într-o încăpere, nici nu ești văzută ca femeie, mai ales ca tânără. Mai e și elementul că nu sunt adult încă, deci îmi scade și mai mult nivelul de respect pe care îl primesc. Deci respectul și nevoia de a fi auzită.
Ți s-a întâmplat să fii hărțuită pe stradă, în parc, în spații publice?
Aproape în fiecare zi, de fiecare dată când merg pe stradă. Chiar când am venit acum în această fustiță frumoasă am fost fluierată o dată, claxonată poate de două ori si nici nu mai știu să spun acum alte lucruri, sunt sigură că nu au fost doar astea, doar că aveam căștile în urechi. În general nu există un mers pe stradă fără să nu fiu fluierată sau abordată de bărbați, ceea ce na, dacă vine cineva la tine să te întrebe cât e ceasul, unde e Obor, nu e o problemă, dar când începe să își pună mâinile pe tine și să te țină de vorbă sau să te întrebe la ce școală mergi, atunci încep să mă simt inconfortabil. Pe lângă chestia asta, și în parc, când mai vreau să merg să fac sport sau la sală mi s-a întâmplat de foarte multe ori să trebuiască să plec pentru că veneau tipi la mine și îmi spuneau: ,„Vezi ca nu faci bine exercițiul ăsta, lasă-mă să te ajut”, și se puneau în spatele meu sau foarte lejer scoteau telefonul și îmi făceau poze fără nicio jenă. Am fost hărțuită în toate felurile posibile pe care le știu, nu există zi în care să nu mi se întâmple. Chiar dacă mi s-a întâmplat de o sută de mii de ori e la fel de dureros și de stresant, îmi dă aceeași frică paralizantă. Absolut de fiecare dată.
Cum ți se par relațiile adolescentine pe care le vezi în jurul tău?
Mi se pare că dacă profesorii la noi la școală sunt ok, copiii sunt în cealaltă extremă. Am avut numeroase cazul de revenge porn, de poze explicite cu fete date prin școală pe grupuri cu băieți, școală nefăcând absolut nimic în legătură cu asta. Mi s-a întâmplat inclusiv mie să mi se facă poze fără acordul meu și apoi să fie trimise, din nou, școala nu a zis nimic, poliția nu a zis nimic.
Nu au fost dați afară din școală, dar au fost trimiși în alt sediu al școlii, asta e metoda lor. Sau au fost rugați să facă o donație și atunci au rămas la școală. Nu știu despre câte cazuri se știe oficial, dar știu că nu s-a făcut nimic niciodată. Au fost cazuri de relații toxice în care fete au fost bătute, au anunțat și au spus că nu pot lua măsuri pentru că victima nu a făcut plângere împotriva lor sau că nu e dispusă să facă. Au zis pur și simplu scuze, nu avem ce să facem. Relații toxice sunt la ordinea zilei și există multe cazuri în care s-a ajuns la violență și abuzuri, asta în cele mai rele cazuri. Faptul că se înjură între ei, că nu se tratează cum trebuie sau pur și simplu că au o relație toxică, sunt aproape toate. Am cred că vreo două, trei cunoștințe de cupluri care chiar să fie sănătoase și să aibă o relație sănătoasă, în care comunică, în care își dau acordul și consimțământul, foarte puține. Din nou, educația sexuală poate ar avea o legătură, poate ar ajuta.
Cum ar arata pentru tine o lume ideală?
Stau foarte mult să mă gândesc la chestia asta, e cumva o metodă de coping pentru mine, pentru că de fiecare dată când sunt discriminată îmi fac lumea mea interioară în care totul e bine. De foarte multe ori am ajuns la concluzia că nu este neapărat posibil, dar dacă ar fi să zic un lucru care mi se pare palpabil, care poate posibil să fie realizat ar fi că aș vrea să văd mai multe femei în poziții de putere, așa un minim, o dorință minimă. E cel mai puțin pe care pot să îl cer, să fie mai mult decât trei femei în guvern sau să avem miniștrii femei, poate o doamnă președintă. Și femeile care să fie în poziții de putere să nu fie victime ale misoginismului internalizat, pur și simplu să fie oameni care să fie dispuși să asculte pe oricine, indiferent că ești femeie, bărbat, om cu dizabilități, homosexual, transgender, pur și simplu să fie deschiși să asculte.
Cum te implici tu pentru a contribui la schimbare?
Îmi place atât de mult să vorbesc despre Girl Up. Inițial mi-am început activitatea în Girl Up acum un an și de atunci am lucrat în mare parte pe postări tip eseu, informative, pe care le postăm pe Instagramul nostru. Din cauza pandemiei, cam ăsta a fost singurul lucru pe care l-am făcut, activismul nostru fiind în mare parte online, dar acum am început să colaborăm și să ne creăm campaniile noastre, de care sunt foarte entuziasmată. Abia aștept să putem să ajutăm concret și direct victimele abuzului și violenței de gen într-o campanie pe care o avem pe bucket list de foarte mult timp. Am merge la adăposturile victimelor de violență de gen sau orice fel de abuz și să ajutăm cu donații, produse de igienă, ori produse alimentare. Sper să facem lucrul ăsta până plec la facultate, însă sunt sigură că dacă o să-l facem după o să se ocupe foarte bine de el. În momentul ăsta asta e cel mai exciting lucru pe care pot să îl zic despre activitatea mea la Girl Up.
__
Această campanie face parte din proiectul „Viitorul este Egal”.
Proiectul este derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Asociația FRONT, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
