Ştiri



Azi căutam un subiect pentru un articol pe site…. Și dau peste un link despre un experiment social pe tema homofobiei. În timp ce mă uitam mi s-a aprins beculețul: asta e! Experiment social, teatru invizibil, social issues….Decid să scriu despre asta….  

Am fost tentată de două direcții: să scriu despre discriminare, homofobie etc. și alt drum care să explice ce sunt și cum pot fi folosite diferite metode ca experimentul social și teatru în general pentru a aborda astfel de subiecte….

Deși eram convinsă că metodele vor ocupa aproape tot spațiul, am umplut multe rânduri despre conținutul experiemtelor și despre rolul celui care lucrează pentru schimbarea ”mentalităților”, rolul și felul în care se poziționează față de schimbare. M-am surprins gândind că nu aș avea curaj să fac un astfel de experiment (daca poti sa pui aici link catre experimental cu homophobia)  în România. De ce? Am avut acel feeling că aș intra într-o zonă tabu, cam încețoșată și față de care multă lume nu are o poziție clară și explicită. M-am gândit că îmi doresc să văd și în România oameni care combat părerile homofobe, care iau atitudine în favoarea celor care sunt discriminați și agresați în orice fel.

După, am văzut experimentul UNICEF  as pune dar nu stiu cum se face, sa-mi arati si mie odata ca sa stiu J și dintr-o dată am realizat că din zona de confort putem ușor să ne creem iluzia de oameni buni, care ajută, care oferă timp, o vorbă bună, o mângâiere…. Dar odată ce realitatea din jur devine mai puțin mainstream și se duce spre minoritate, spre judecare, spre neînțelegere, neacceptare… atunci ceva îmi spune că diferențierea de celălalt o să-mi asigure eticheta de om bun, corect, drept, just …pentru că așa e lumea: cine e bun primește lucruri bune, iar cei care primesc lucruri rele trebuie să fi făcut ceva de le primesc.

O mulțime de gânduri și trăiri s-au amestecat în mine…ce fac eu când văd un copil al străzii? Îi ofer ceva? Îl resping? Mă fac că nu îl văd? Îl gonesc? Ce fac când îmi cere ceva? Și mi-am răspuns că depinde. Din nefericire depinde: de circumstanțe, de dispoziție, de cum evaluez situația, de felul în care mi se cere….Depinde! Să mă judec? Mai bine nu! Să văd ce pot face însă DA! Să mă uit la mine și să înțeleg ce  se activează în mine, ce mă face să reacționez în loc să relaționez. Neputința? Frica? Credința că lumea este dreaptă și că fiecare primește ceea ce merită și merită ceea ce primește? Sentimente, gânduri, credințe, un amestec de elemente care la momentul respectiv mă poziționează de un fel sau altul. Ce pot face? Să fiu atentă la mine când ajung în situații similar, să ”judec ” cu sufletul și să mă opresc din a judeca și eticheta.

De curând am fost trainer într-un proiect și am avut o experiență puțin bulversantă din care am înțeles că există contexte și persoane care preferă să afirme că ”nu avem voie să discriminăm conform cu poziția pe care noi o avem”(lucrători de tineret) decât să își asume explorarea unor convingeri, prejudecăți și stereotipuri pentru a descoperi forma în care ele există și ce se poate face pentru a le conștientiza  și pentru a lucra cu ele. Alegeri…

Mă întreb: cum ne diferențiem noi fată de  cei care discriminează și etichetează dacă și noi îi judecăm, discriminăm și etichetăm pe cei care au idei și comportamente homofobe, rasiste,  antisemite…?  Valorile noastre sunt mai bune decât ale lor? Știm să le arătăm consecințele? Sau doar arătăm cu degetul? Pentru că noi (a se înțelege prin ”noi” aceia dintre noi care lucrăm în acest domeniu al promovării și apărării drepturilor omului prin diferite mijloace și din diferite ipostaze) credem în dreptate, egalitate, alegeri libere, respect pentru drepturile omului, suntem îndreptățiți să adoptăm comportamente similare cu ale celor care nu cred în ce credem noi? O chestiune care m-a pus pe gânduri de multe ori și cred că soluția ține de abordare, nu de justificare.

Asta mă duce la o altă experiență cu un grup de liceeni în care am lucrat mult cu ei cu intenția de a le transmite mesajul că bullying-ul nu e ok: cauze, consecințe, justificări, tot ce mi-a trecut prin minte și prin inimă în perioada respectivă.  Una din credințele lor profunde era că pentru anumite motive și pentru anumite persoane și circumstanțe este în regulă să hărțuiești pe cineva, că altfel ”ești luat de fraier”,  ”și-o merită”, ”prea e prost” etc.

Să schimbi sistemul de gândire, valorile, atitudinile și comportamentul oamenilor este cea mai dificilă sarcină din lume. Cu siguranță ”pointing fingers” nu funcționează. Poate funcționează punerea oamenilor în situații în care să simtă, în care latura emoțională le-a fost atinsă. Dar asta nu e de ajuns, e nevoie să poți ajuta persoana să integreze ce a simțit și în sistemul de gândire, să dea un sens, fără să judeci, fără să condamni și să afirmi că ”așa ceva nu este posibil”, ”nu este admis”,” nu este acceptabil”…. Dacă pot oferi cuiva experiența de a fi acceptat așa cum este și de fi invitat să exploreze mai mult despre sine și despre lume, cu demnitate, înțelegere și suport, atunci cred că avem șanse semnificativ crescute de a promova valori sănătoase, care ne ajută să creștem pe toate planurile și să ne bucurăm împreună de viață în multiplele ei aspecte și oportunități.   Eu acolo îmi doresc să ajung!

Gânduri, întrebări, dileme ale unui lucrător de tineret….

Spuneam undeva la început că au fost două direcții în care m-a dus gândul: una legată de temă și alta legată de metode (experiment social și teatru invizibil). Azi am abordat doar tema. Povestea continuă săptămâna viitoare!

Pentru cei mai curioși și interesați de aspectele tehnice legate de metode, găsiți mai jos câteva link-uri până când voi reveni cu detalii într-un viitor articol.

Experiment social definit științific

http://www.experimentala.ro/0doc/EXPERIMENTALA/experimentala%20pdf/Etapele%20experimentului.pdf

http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs4.pdf

Teatru invizibil

http://www.nonformalii.ro/metode/animatie-stradala/teatru-invizibil


Articol scris de Gabriela Dinu-Teodorescu

 



Toate

Ultimele ştiri


Contact

Romania, Bucuresti, sector 2, 021015
Strada Marin Serghiescu, nr. 14, apt. 6.
blocul de vizavi de pub-ul Zeppelin
Email: art_fusion_romania@yahoo.com


Facebook

Finanţatori

Susţinători



Parteneri

Parteneri media