Ştiri



În minte conectate, în rânduri înșirate...

Știu că e vară și cald și avem chef de mare, de un cocktail, ceva... Un moment la fel de bun ca altul să reflectăm. Am vrut să scriu despre CONNECTOR și despre experiența mea de facilitator pentru workshop-ul de teatru forum. Și de tema aleasă de participanți, care a fost abuzul emoțional în relația de cuplu. De aici mi-au mai venit și alte informații, cum ar fi abuzul la locul de muncă. De fapt, ce stă în spatele acestor forme de abuz, de discriminare, de înjosire și umilire a celorlalți? Eu cred că sursa este separarea și percepția sinelui ca fiind distinct și diferit de ceilalți. Neasumarea responsabilității și plasarea în exterior a sursei trăirilor și acțiunilor mele. Individualizarea și idealizarea propriei persoane care nu poate accepta că e ceva ce îmi aparține care este sursa nefericirii mele și nu numai. Jacques Salomé zicea că unii oamenii comunică ca o trompetă: TU, TU, TU! Adică vorbesc despre ceilalți, pun etichete, judecă, dau valoare...pe scurt ei știu tot și sunt fără de greșeală, iar ceilalți au o problemă. Sunt tentată să intru în subiectul fricii de greșeală, dar... îi lăsăm alt spațiu.

Ieri am văzut un film documentar care mi-a răspuns unor întrebări sau mai bine zis, mi-a ordonat rezultatele unui proces de multă vreme început. ”I am” http://documentare.rightbe.com/documentare-spirituale-2/eu-sunt-i-am-documentar se numește și pornește de la o întrebare de bun simț: ce este în neregulă cu lumea de azi și cum putem să o schimbăm? Răspunsul de la final este: Eu sunt ceea ce este în neregulă, eu sunt responsabil, eu pot schimba ceva. Nu-i așa că îți vine să zici ”cum să fiu eu responsabil că oamenii bombardează, că există războaie, că oamenii suferă de foame și alte asemenea grozăvii?!!!” Aparent nu am nici o legătură cu ce se întâmplă în curtea vecinului, dar la mii de kilometrii de mine! Și totuși am! De câteva decenii se studiază în domenii ca neuroștiințele, psihologie aplicată și altele similare creierul uman, emoțiile și se încearcă înțelegerea omului în aspecte mai profunde, inclusiv spirituale. Ce ne spune filmul ”I am” că a descoperit știința este și ceea ce unele filozofii ne spun de mii de ani: suntem interconectați, nu doar noi oamenii, ci tot ceea ce există pe această planetă (pentru că momentan nu există modalități de a studia Universul în aceste aspecte). Dincolo de simțuri, de materie și ce putem afirma ca dovezi științifice există energie. Aici este ceva ce mi-a plăcut tare: când energia unei mase suficient de mari este direcționată înspre ceva, aproape toți membrii unei comunități se aliniază.

Poate ați auzit de efectul celei de-a 100-a maimuțe...dacă nu iată despre ce este vorba.

Masă critică, gândire colectivă, inconștient colectiv, sintagme care vorbesc de o realitate neobservabilă cu ochiul liber și greu măsurabilă științific.

http://www.despresuflet.ro/forum/psihologie-f45/efectul-celei-de-a-100-a-maimute-t1234.html

Se întâmplă ca atunci când un număr critic de entități (cazul studiat fiind maimuțele) achiziționează o nouă cunoștință, aceasta poate fi comunicată de la o minte la alta, într-un spațiu care nu ține de ceea ce se vede.

Fenomenul celei de-a 100-a maimuțe ”înseamnă că atunci când un număr limitat de ființe cunoaște o nouă modalitate de a acționa, aceasta poate rămâne în proprietatea cunoștințelor acelora” (sursa:http://www.despresuflet.ro/forum/psihologie-f45/efectul-celei-de-a-100-a-maimute-t1234.html)

. Însă există un punct când, ceea ce numim masă critică schimbă povestea. Un singur individ care achiziționează acea nouă cunoștință face ca puterea câmpului energetic să crească atât de mult încât acea cunoștință să devină disponibilă pentru aproape toate ființele fără ca cineva să îi fi învățat acest lucru în vreun fel direct. Fascinant, nu?

Probabil că efectul de care vorbesc funcționează în legătură cu orice achiziție și cred că funcționează mai ales la nivel de atitudine. O chestiune care nu mi-a dat pace câteva luni bune este acceptarea unor situații nesănătoase și abuzive ca fiind ”normale”, ca fiind parte a cotidianului și pentru că se întâmplă atât de des devin ”normalitate” și le acceptăm fără să mai reacționăm sau chiar fără să mai realizăm că nu sunt în regulă. Nu sunt lupul moralist, mă întreb însă și mi-e dificil să înțeleg însă cum se întâmplă asta, cum mi s-a întâmplat și mie și cum se întâmplă altora. Acum cred că aș putea explica această desensibilizare tocmai prin efectul celor 100 de maimuțe, dar într-o direcție opusă, care nu ne sprijină să evoluăm și să fim fericiți.

Îmi zboară prin minte idei legate de asumarea responsabilității, de tentația de a plasa vina la celălalt, de a căuta vinovați, de a aștepta ca altcineva să facă ceva, de a condiționa propria mea fericire și schimbare de ceva exterior mie. Asta pentru că mă întreb ce mă oprește să schimb ceva ce nu este bun pentru mine și pentru relațiile mele? Cum ar fi o relație de cuplu abuzivă, un loc de muncă unde sunt harțuită de colegi, subminată, umilită, bărfită, denigrată, discreditată (apropo, există și un nou nume pentru această formă de abuz: mobbing)? Sau să îndur bullying-ul ca să-mi pot termina școala? Sau să accept violențe de tot felul pentru a ajunge să fac sport de performanță? 

De ce oamenii au comportamente disfucționale, nesănătoase în diferite tipuri de relații? Pentru că se consideră diferiți și disociați de ceilalți, pentru că sunt într-un mod nesănătos focusați pe sine, pe competiția cu ceilalțti, pe câștigul personal în detrimenul celuilalt. Transmitem hipnotizați și hipnotizant copiilor, inconștient, valori fabricate de o lume care nu ne reprezintă ca esență. Consumerism, perfecțiune, idea că fericirea crește direct proporțional cu avuția, ”a avea” devine o căutare de o viață până când ne trezim și ne dăm seama că nu suntem fericiți, chiar dacă avem.

Pentru cei care nu reușesc niciodată să ajungă să aibă suficient cât să descopere că nu acolo este sursa fericirii, cei care toată viața aleargă după reușită sau cei care toată viața supraviețuiesc… hmmm…aici ….aici văd marea provocare. Cum poate cineva care a crescut cu ideea că fericirea înseamnă să ai și mai perfida idee ”să ai mai mult decât ceilalți” să iasă din această matrice și să accepte că a fost Indus în eroare, că el singur poate să aleagă fericirea și că fericirea și bucuria sunt în interior și nu depind de ceilalți? Putem oare? DA!

Putem să devenim conștienți de natura noastră reală, de sentimentele care ne aduc împreună în comunități, de empatie, de compasiune, de ajutorare, de alegere după principiile majorității, de cooperare.

Inima emite un câmp electromagnetic în jurul corpului fizic, care este diferit dacă emoția este iubire sau dacă este furie sau frică. Celelalte entități (și nu mă refer doar la oameni) primesc această energie și reacționează, iar astfel se crează lumea din jurul nostru. Suntem implicați și responsabili, e doar nevoie să devenim conștienți și să intrăm în relații din spațiul iubirii.

Poate că pare dificil…chiar este! La fel cum noi emitem și ceilalți receptează și noi receptăm ceea ce ceilalți transmit. Și când energia pe care o primim ne transmite că viața e grea, că oamenii sunt interesați doar de sine, că viața e o competiție, că trebuie să câștigi, să fii cel mai bun, să ai și să ”calci pe cadavre” dacă este cazul, că nu ești bun dacă…., că valoarea ta este dată de contul/mașina/casa…cum și de ce să mă lupt eu cu toate astea? Pentru că dacă eu ”vorbesc” iubire, tu la fel și încă 98 de ”maimuțe”, la un anumit moment vom atinge masa critică și lumea se poate schimba.    

De unde au pornit toate aceaste rânduri de fapt? De la dorința de a împărtăși experiența mea de săptămâna trecută de la CONNECTOR. Ca de obicei, drumul cuvintelor s-a îndreptat spre ce este important pentru mine, ce simt, ce gândesc și ce descoperiri personale am mai făcut.

Totul a pornit de la o temă aleasă pentru piesă: abuz emoțional și psihologic în relația de cuplu, o temă pe care o consideram de nișă, trăiam cu convingerea că sunt puține cazuri în care unul dintre parteneri îl manipulează pe celălalt, îl supune unui abuz subtil și uneori greu de sesizat pentru persoana care este ținta abuzului. Revelația a venit când publicul a identificat tema ca fiind foarte actuală și mai multe persoane s-au regăsit pe sine în situație. WOW! Recunosc că am fost surprinsă în interiorul meu de intervențiile unor persoane din public care au mărturisit că au avut nevoie de mult timp să realizeze că ceea ce se întâmplă nu este în regulă, că nu sunt vinovate de ceea ce erau acuzate și că relațiile de acest fel, toxice și manipulatoare nu mai pot continua. E nevoie de curaj, de trezire, de asumare și acceptare a celorlalți și de o mare dorință de a fi fericit pentru a ieși dintr-o astfel de relație. De lucru cu sine, de vindecare, de iubire, de credință într-un Univers care ne sprijină. De prezență în propria viață și de oameni care să te ghideze și să te ajute.

”Când vrei să schimbi ceva în lumea ta, schimbă! Începe cu tine, tu faci diferența! Gândește-te...nu se știe dacă nu cumva tu ești ”a 100-a maimuță”!” (sursa:http://www.despresuflet.ro/forum/psihologie-f45/efectul-celei-de-a-100-a-maimute-t1234.html). Exact așa!

Un text de Gabriela Dinu-Teodorescu, Coordonator Teatru social A.R.T. Fusion



Toate

Ultimele ştiri


Contact

Romania, Bucuresti, sector 2, 021015
Strada Marin Serghiescu, nr. 14, apt. 6.
blocul de vizavi de pub-ul Zeppelin
Email: art_fusion_romania@yahoo.com


Facebook

Finanţatori

Susţinători



Parteneri

Parteneri media