Implică-te / Portret de voluntar



Mihai face 18 ani în mai puțin de-o lună și face 18 lucruri în același timp. Își bagă nasul peste tot și are magnet la oameni, nu doarme mult și se ceartă cu alarmele dimineața. Prima oară când a devenit voluntar era într-a opta, când a strâns gunoaiele din jumătate de pădure din Voluntari. A mai trecut un an peste el și a fost prins în mrejele teatrului. Unui altfel de teatru, după cum urma să-și dea și el seama mai târziu. Un teatru care l-a deschis și i-a pus piedică reflexului de a judeca în necunoștință de cauză.

Avea 15 ani când cei de la A.R.T. Fusion au dat buzna peste colegii lui din Colegiul Economic A.D. Xenopol. Numai că Mihai nu era acolo când fetele de la asociație veniseră în clasa lui să prezinte metoda de educație nonformală numită teatru forum. I-au povestit a doua zi prietenii și l-au făcut curios. N-a înțeles foarte bine cu ce se mănâncă, dar fusese de ajuns să audă cuvintele cheie teatru și improvizație, lucruri pe care el le urmărea pe youtube, un hobby care acum ocupă mare parte a săptămânii lui, după școală.  

A mai nimerit la ceva timp după, în mijlocul unei discuții cu Iulian, unul dintre voluntarii asociației noastre, pe holurile liceului lui. Treptat, colegii lui s-au împrăștiat și s-a trezit că erau doar ei doi. Iulian explicând despre forum, Mihai încercând să înțeleagă. „Și ce m-am gândit eu”, spune Mihai, „în anii ăștia de liceu trebuie să fac și eu ceva să țin minte”.

Au urmat apoi câteva ateliere în care conceptul de teatru forum este introdus pentru necunoscători. Că se ia o problemă și se pune în scenă, că există un personaj opresor și unul opresat, că piesa nu durează mai mult de 15-20 de minute, dar apoi urmează partea de forum, unde publicul poate interveni să schimbe un personaj și implicit cursul poveștii. Mihai era atunci fascinat mai mult de joculețele de cunoaștere și se gândea cum după ce pleacă echipa A.R.T. Fusion din liceu poate și el să facă lucrurile alea cu alți elevi. Când a început să se implice mai mult în proces a înțeles că nu era totul așa simplu și că joculețele „nu sunt doar joculețe, totul e făcut cu un scop, se face debriefing, se învață ceva din tot ce facem”.

Mihai s-a dus cu cei din echipă la un eveniment de voluntariat unde se prezenta și o piesă de teatru forum pe tema exploatării voluntarului. Piesa era despre un voluntar la un concert care este muncit până la extenuare fără vreun pic de recunoaștere. Mihai a înlocuit atunci pentru prima oară cu mari emoții un inspector de protecția muncii nepăsător, transformându-l într-o persoană care pune mai multe întrebări, căreia îi pasă mai mult de cazurile lui. Deși unii au spus că schimbarea nu e realistă la noi în țară, a trecut votul pentru că Mihai voia să demonstreze cum ar trebui să se comporte toți inspectorii din România.

Cumva, lucrurile au mers șnur de aici. A urmat o piesă de teatru forum chiar la el în liceu la care Mihai, de frică, a întârziat peste o oră, ca să rateze, cumva intenționat, repetițiile. Juca rolul prietenului opresatului, într-o piesă pe tema bullying-ului. „Așa m-am bucurat în ziua aia că nu m-a schimbat nimeni”, își amintește Mihai, „că n-aș fi știut cum să improvizez schimbarea din cauza emoțiilor”. A și vrut să încropească un „mulțumesc” public, la sfârșit, după toate aplauzele, dar s-a bâlbâit și n-a mai ieșit nimic. „Mi-a fost mult mai greu să vorbesc în afara personajului”. Au dus apoi aceeași piesă la un festival cu mai multe piese de teatru forum, în Culise, un pub bucureștean care găzduiește și teatru și Mihai devenise mai relaxat.

A făcut o pauză de la teatru forum și a plecat în primul lui youth exchange, în Cipru, unde a mâncat înghețată Nostalgia, s-a împrietenit cu portughezi și italieni și a dansat breakdance în centrul capitalei, o altă pasiune acum rătăcită din cauza timpului ocupat de teatru.

A aplicat apoi la Școala de Teatru Forum III, ca să devină facilitator, adică să învețe cum să învețe și el la rândul lui pe alții. Primele trei zile după ce aplicase la proiect a stat lipit de mail, doar doar l-or selecta. După o lună a venit într-adevăr răspunsul pozitiv și cum a ajuns la training, s-a așezat pe scăunel și a scos cuminte un pix și un carnet. Exact atunci a venit Oana, colega noastră care urma să le țină trainingul și a spus „toată lumea în picioare”. Mihai era bulversat și nu înțelegea cum poate să-și ia notițe dacă se ridică în picioare. A înțeles mai târziu, în aceeași zi, că nu pe scaun se învață metoda asta, ci experimentând, jucându-te, punându-te într-o situație și într-alta.

De acolo a ajuns să colaboreze și cu Asociația ACCEPT, să fie parte dintr-o piesă de teatru forum în cadrul zilelor LGBT pe care ei le organizează anual. „Eram aliat de opresor, un unchi homofob”. Prietenii lui începuseră deja să râdă de el, că prea se implică în atâtea chestii și nu puteau să înțeleagă că el preferă să facă voluntariat în locul ieșitului prin oraș cu ei.

Mihai începuse să se deschidă mai mult, să înțeleagă că nu trebuie să judece după aparențe. „Oricum eram pe principiul <<fă ce vrei, dar la tine acasă>>”, spune el, „dar am înțeles că nu trebuie să mai judec o persoană înainte s-o cunosc”.  

Anul trecut A.R.T. Fusion posta un anunț în care se căutau voluntari pentru proiectul „Pornește motorul schimbării în comunitatea ta”, în cadrul căruia se face și teatru forum, în șase licee din București. Mihai era din nou prezent pe lista de voluntari, mai conștiincios ca alte dăți. „Eu am o problemă, știu, sunt un pic delăsător”, spune Mihai aducându-și aminte de vreo două echipe de proiect la care a renunțat în ultima clipă, o dată ca să apară într-un film, o dată că și-au spus cuvântul cei 16 ani libertini fără un mare simț de răspundere.

Acum, după ce a ajuns în miezul echipei din Colegiul Tehnic de Aeronautică „Henri Coandă”, unul dintre cele șase licee care fac parte din proiectul „Pornește motorul schimbării în comunitatea ta”, Mihai e responsabil. „Păi sunt două profesoare super șmechere acolo și mă simt apreciat acolo”. Fiecărui liceu i-au fost alocați 1-2 voluntari, care știau deja ce e teatrul forum și cum se dă mai departe. Elevii din Coandă s-au atașat repede de el. S-a speriat când s-a dus prima oară la ei și a văzut că sunt 30, când el era obișnuit cu până-n zece elevi, dar s-a integrat. Acolo a fost joker (persoana care mediază o piesă de teatru forum) pentru prima oară în luna februarie și s-a mai descoperit un pic. Îi place mai mult statutul de coordonator, de interacționat cu publicul și pus întrebări. Îl prinde și bine, le zâmbește, îi provoacă pe scenă și le pune zece întrebări ajutătoare.

Se întâlnește cu cei din Coandă în fiecare luni, la ei în liceu, în cabinetul de limba română de la etajul 1 al uneia dintre profesoarele implicate, Viorica Mihăescu și încearcă să rezolve probleme din liceul lor. Au făcut și o cutie în care bagă bilețele cu lucruri de schimbat în liceu și speră să facă lucruri minunate cu ei până-n decembrie, când se termină proiectul și de ce nu, și după.

În „Săptămâna Altfel”, copiii i-au simțit lipsa lui Mihai la piesa de teatru forum pe care-o pregăteau. De data asta a lipsit  de la reprezentație din cauză că a fost internat în spital, cu pneumonie, dar s-a auzit des în ziua aia un „dacă era și Mihai aici” comun și dezamăgit, în ideea că lucrurile n-au ieșit așa cum voia echipa.

Teatrul forum l-a condus și spre „teatru, teatru” prin regizorul și patronul din Culise, care l-a cooptat într-o echipă de liceeni care joacă teatru, în urma unor preselecții. Mihai își aduce aminte că a jucat la Notarra, pentru ziua liceului, în fața a 320 de oameni în „Paparazzi”, o piesă după Matei Vișniec și de atunci tot vrea și face (repetă și acum la altă piesă).

Mihai se ghidează după o regulă de aur învățată de la o altă voluntară: „toate emoțiile sunt frumoase”, adică râdem, glumim cu toții, dar apoi trecem și la treabă. Mai are o lună în minoritatea vârstei lui, apoi liber la carnet, la șosele, la gândul de a lucra cu copii abandonați, la făcut teatru mai mult și mai mult.

Părinții lui încă n-au înțeles ce e teatrul forum sau educația nonformală, dar au încredere că băiatul lor blond și agitat face lucruri bune cu timpul său.

 

 

 

 

  

 

 



Toate

Ultimele ştiri


Contact

Romania, Bucuresti, sector 2, 021015
Strada Marin Serghiescu, nr. 14, apt. 6.
blocul de vizavi de pub-ul Zeppelin
Email: art_fusion_romania@yahoo.com


Facebook

Finanţatori

Susţinători



Parteneri

Parteneri media