Carte vie: Gay

A fost și Ionuț Carte Vie. Cum a fost experiența în cadrul Bibliotecii, ne povestește într-un interviu.

 

Spune-mi despre tine: cine ești și cum ai ajuns să fii carte vie.

Sunt Ionuț și am ajuns ajuns să fiu carte vie datorită faptului că vreau să împărtășesc experiența mea cu ceilalți. Voiam să împărtășesc experiențele mele cu alte persoane, știi, poate pot să ajut alte persoane, poate pot să învețe de la mine, din lucrurile pe care le-am făcut eu corect sau lucrurile pe care le-am greșit. Am vrut să le arăt oamenilor că dacă aveau în minte un anume stereotip, cel mai probabil fie era greșit, fie era ceva exagerat, fie se aplica de foarte puține ori persoanelor respective.

Poți să-mi spui mai mult despre „cine ești”, despre ce ești dincolo de nume?

Doamne, dincolo de nume sunt multe lucruri! Știi, dincolo de nume, adică dincolo de exteriorul meu, sunt pentru mine, în mintea mea, întreaga lume și îmi imaginez că foarte multe persoane simt asta. Și pot să fiu orice în mintea mea. Și mi-aș dori să fiu orice în mintea mea. Mi-aș dori să excelez în mai multe domenii. Dar numele îmi blochează acest lucru, pentru că atunci când mă gândesc la nume, mă gândesc la persoana care sunt în viața reală și asta mă limitează din foarte multe puncte de vedere, sincer. Și în aspirațiile pe care le am și în relațiile pe care le am cu persoanele din viața de zi cu zi.

Mă gândesc că nu degeaba am văzut aseară filmul Masculin Feminin al lui Jean Luc Godard, unde este o scenă între Paul și Madeline, unde ea îl întreabă pe el „Ce este centrul lumii pentru tine?”, iar el răspunde „L’amour.”. Ea este mirată și el o întreabă „De ce?” iar mai apoi ea răspunde că cel mai probabil ea ar fi răspuns că centrul lumii pentru ea este ea însăși.

Pentru mine sigur nu e iubirea în centru. Sau cel puțin în momentul ăsta gândesc așa. Experiența pe care am avut-o niciodată nu a fost împărtășită, așa că nu pot spune că am avut un moment în viața mea în care să pot zice că dragostea pentru mine este tot. În niciun caz. Poate o să se schimbe asta în câțiva ani, dar acuma atenția este asupra mea și asupra dorinței de a mă ridica și a merge înainte.

Povestește-mi un moment memorabil din cadrul BV-ului.

Hm, un moment memorabil… da, ar fi prima persoană care m-a citit. A fost o fată și ea venea dintr-o familie foarte tradițională, foarte, cum să zic eu, foarte conservatoare. Ce m-a surprins cel mai mult nu a fost faptul că ea era foarte deschisă la minte, ceea ce am apreciat foarte mult, dar că familia ei era atât de conservatoare încât nu accepta nici măcar ca ea să se țină de mână cu prietenul ei pe stradă. Și ea trebuia să se ascundă în public. Nici măcar nu le spusese că avea prieten. Avea 23 de ani. Asta m-a surprins cel mai mult: daca la ea părinții ei au reacționat așa, la mine cum ar fi reacționat.

Povestește-mi momentele când ai fost discriminat și cum ai reușit să faci față acelor momente.

Eu întotdeauna am fost diferit. Și când eram copil eram diferit, eram foarte efeminat, și evident că asta a instigat o reacție negativă din partea colegilor. Dar întotdeauna am simțit atracție față de același sex. Pe la 12 ani jumate am avut revelația prima oara, când am început să mă dezvolt sexual. Dar la început nu mi s-a părut ciudat că eram atras de același sex, mi se părea ceva drăguț, făcea parte din mine. Deci a trecut ceva timp până să văd cum reacționa lumea. La mine în casă nu se discuta despre acest subiect, era un tabu absolut. Sunt unii psihologi care spun că orientarea se dovedește atât genetic cât și social, dar mă gândesc cum ar fi putut să se dovedească social la mine? Că la mine în casă nu s-a discutat. Eu nu știam ce înseamnă acest cuvânt, această orientare, efectiv nu știam. Și evident când am început să văd reacția lumii, am început să mă închid în mine. Și aveam niște faze comice: îmi setam anumite date până la care puteam să mai fiu atras de același sex, dar după ce ele treceau eu nu mai trebuia să fiu atras. Mă forțam să nu mai fiu – și am făcut chestia asta un an sau doi. Și pe la 14-15 ani am relizat că nu o să mă schimb și că așa sunt eu și m-am împăcat cu ideea. Dar eram răpus de mentalitatea pe care o au oamenii și de încăpățânarea lor cu privire la oamenii ca noi care totuși fac și ei societatea să funcționeze și care nu ar trebui să fie excluși social. Însă mi-am zis că o să reușesc eu să fac ceva în viață și așa cum sunt. Asta este. Trebuie să mă împac cu ideea că lumea o să se schimbe foarte greu și, cu toate astea, mă bucură faptul că m-am născut într-o generație mai emancipată și mai curajoasă, unde tema asta este abordată liber în public ș.a. Așa că ăsta e un lucru care mă bucură, faptul că fac parte din generația care a spart gheața.

Cât despre discriminare, sunt discriminat de când eram mic, numai că atunci nu știam că sunt discriminat. De exemplu, se luau de comportamentul meu, de gusturile mele, pentru că eram foarte efeminat. Eu nu îmi dădeam seama că ei făceau ceva greșit, ci mă gândeam că este ceva greșit la mine. Discriminea în adolescență s-a întâmplat, dar nu din cauză că sunt gay, pentru că nimeni nu știa – am ascuns lucrul ăsta pentru foarte mulți ani.

Cu ce ai rămas în urma acestor experiențe?

M-a impresionat cum au reacționat prietenele mele din liceu care provin din familii conservatoare. Când le-am zis în liceu, nu au putut înțelege din prima. Una dintre ele încă nu poate înțelege și nici nu vrea să se gândească. Dar cu toate astea m-au acceptat, și a fost un moment tare frumos în viața mea, pentru că ele au fost primele persoane cărora le-am spus. Cealaltă persoană a fost mama, care nu a mai fost așa de happy, dar care până la urmă a cedat și m-a acceptat.

Am învățat că nu există mari diferențe între comunitatea gay și comunitatea heterosexuală. Găsești aceleași tipuri de oameni: oameni care sunt de încredere, curajoși, inteligenți, dar în același timp găsești și persoane care sunt foarte superficiale, foarte ușoare. Eu aveam impresia că nu o să găsesc oameni din prima categorie, pentru că așa îmi formase societatea opinia despre comunitatea gay. Și am fost foarte surprins când i-am întâlnit ( tot în astfel de evenimente ca Biblioteca Vie). A fost o experiență care m-a format și care m-a făcut să fiu mai curajos, să știu și că există alte persoane la care pot să apelez, cu care pot să asociez.

În ce fel te-a marcat experiența de carte vie?

Păi, mi-a arătat cât de diferiți sunt oamenii, cât de ușor le este unor oameni să gândească deschis. Chiar am văzut în fața ochilor mei felul în care părerile unor oameni s-au schimbat prin poveștile pe care le-am avut eu de spus. Și asta m-a marcat cel mai tare.

Ce te gândești să faci mai departe în pentru a opri discriminarea împotriva ta sau a celor ca tine?

Vreau să devin o persoană respectabilă, vreau să mă emancipez eu, să devin mai curajos, să le arăt oamenilor că pot fi normal, că pot avea chiar și o familie, într-o zi, când o să găsesc pe cineva.

 

Interviu de Ioana Ungureanu

Lesbiana

Ioana Ungureanu revine cu un interviu despre una dintre cărțile din Biblioteca Vie :)

 

Spune-mi despre tine: cine ești și cum ai ajuns să fii carte vie?

Mă umesc Andreea și sunt studentă la FLLS. Studiez engleza și neerlandeza, sunt în anul doi. Hmm. Simt că scopul meu în viață este să ajut oamenii. Eram voluntară și am auzit de Art F. prin intermediul unui coleg. Și din vorbă în vorbă, am aflat de Biblioteca vie, și mi-am spus că vreau să fac parte din asta, mai degrabă petru că vreau să fiu mai deschisă cu ceilalți. A fost puțin egoist că am vrut să particip pentru mine, nu pentru ceilalți, am vrut să particip ca să pot să devin eu mai deschisă cu ceilalți.

E interesant că te-ai definit prin faptul că ești voluntară și vrei să ajuți oamenii și nu prin etichetă.

A, da. Eticheta! Am o problemă cu ea, pentru că simt că trebuie să-mi pun o etichetă doar pentru că societatea simte nevoia să mă bage într-o anumită categorie, pe când eu încă nu știu ce sunt. Am participat la BV ca Bisexuală pentru că nu știam exact cine, ce, cum și am vrut să mă cunosc pe mine mai bine în cele din urmă. Am avut o mare problemă când am scris descrierea pentru carte, și, după ce am vorbit cu persoanele respective, mi-am dat seama că eu nu mă simt comod cu eticheta asta. Și am zis, ok, poate sunt doar lesbiană. Dar mai exista un „poate”. Și am zis că dacă societatea simte neapărat nevoia să-mi pună o etichetă, o să-mi spun atunci biromantică-lesbiană. Dar nici așa nu m-am simțit ok, iar pentru moment o să zic doar lesbiană.

Povestește-mi un moment memorabil petrecut de tine în cadrul Bibliotecii vii.

O să încep prin a spune că am mai participat înainte ca cititor la BV și am vorbit cu seropozitiva, cu femeia pilot și cu asexualul. Și m-am bucurat mult când am mers drept carte la BV, că am revăzut-o pe Andreea (seropozitiva). De fapt, cred că ea a fost unul din motivele pentru care am vrut să fiu carte vie. Pentru că atunci când am ales să o citesc, nu știam că ea este ea. O văzusem mai demult și voiam neapărat să vorbesc cu ea, nu știu de ce, pentru că părea că emană o energie pozitivă, pentru că mă înveselea foarte tare prezența ei. Și când am văzut-o din nou la BV am fost foarte bucuroasă.

Un moment memorabil a fost primul meu cititor. Aveam foarte mari emoții la el, că nu știam cum va fi, și mi-era că poate mă bâlbăi și poate… da. Poate că nu o să-i placă de mine, poate că o să se ridice și o să plece. Dar a fost o tipă de vreo 17 ani a cărei soră era lesbiană și care dorea să știe mai multe lucruri. A fost extrem de prietenoasă și conversația cu ea a fost foarte plăcută. Și asta m-a făcut să vreau să mai particip la BV de acum încolo, pentru că mi-am dat seama că oamenii nu vin acolo ca să te judece, ci vin acolo din curiozitate.

Povestește-mi momentele când te-ai confruntat cu discriminarea și cum ai reușit să faci față acelor momente.

O chestie cu care mă confrunt încă și care mă deranjează e faptul că că dacă arăți foarte gay pe stradă, cineva o să se ia de tine, o să recurgă la violență. De asta mi-e frică. De exemplu, era seară și nu făceam absolut nimic, doar ne îmbrățișam, și ne trezim cu un bătrânel care vine și ne zice că „ mă, fetelor, eu înțeleg că sunteți tinere și tentația e mare, dar nu pe stradă, dacă vreți veniți la mine că vă dau eu o cameră și nu vă cer bani, nu nimic!”. Iar bătrânelul a tot insistat, nu am scăpat ușor de el. E teribil. Lumea se uită ciudat. Alt tip s-a luat de noi când eram în parc pentru că ne-am sărutat. Ne-a luat ceva timp până să scăpăm și de el. E ciudat că nu te duci la un cuplu heterosexual să-l întrebi de ce se sărută în parc, dar la unul homosexual trebuie musai să te duci.

Cu ce ai rămas în urma acelor experiențe? Cum te-au schimbat și ce te-au învățat?

Nu știu dacă am trecut peste acele experiențe, pentru că am rămas cu frica asta vagă că o să se ia cineva de mine, dacă sunt extrem de touchy. Am impresia asta, pentru că mi s-a întâmplat și nu cred că am trecut complet peste. Pentru că pe oamenii ăștia nici nu știi cum să-i alungi. Poți să le zici să plece, orice, ei nu o să facă asta. Au existat cazuri în care tu să o iei într-o direcție și ei să vină după tine și… nu știu, lumea nu e un loc atât de sigur.

Adică experiențele prin care ai trecut de fapt te-au lăsat cu o frică.

Da. Dar m-au învățat și faptul că, deși există oameni acolo care se iau de tine, există și oameni care te sprijină și a căror existență contează. Mă deranjează de fapt că oamenii nu consideră asta ceva normal și mi-aș dori să fiu cât mai publică, doar ca să se obișnuiască oamenii cu lucrul ăsta ca fiind normal.

În ce fel te-a marcat experiența de carte vie?

Mi-a dat speranță. În oameni. Și în viitor. Aici mi-am dat seama că nu contează atât de mult orientarea sexuală pe care o ai, cât contezi tu ca persoană.

Crezi că povestea ta i-a schimbat în vreun fel pe cititorii tăi?

Sper. Eu sper că i-a schimbat. Impresia pe care mi-au dat-o ei când au plecat a fost una bine și mi-a părut că i-am atins într-un fel cu povestea mea. Oricum, cei cu care am vorbit, nu discriminau, eu au venit la mine pur și simplu din curiozitate. Iar asta m-a bucurat.

Ce te gândești să faci mai departe în pentru a opri discriminarea împotriva ta sau a celor ca tine?

Vreau să particip la mai multe evenimente de genul ăsta, să fiu implicată în astfel de activități. Vreau să fiu mai publică, pentru ca oamenii să se obișnuiască pur și simplu cu noi. Vreau să fiu mai deschisă cu oamenii, să le spun că nu e o problemă mentală, că e ceva normal ceea ce avem noi. Că ceea ce avem noi e ceea ce au și ei.

Fii parte la Diversitate!

Fii parte la Diversitate!

Te așteptăm și pe tine să contribui cu povești personale în cadrul proiectului nostru. În continuare ți-i prezentăm pe cei care au contribuit la realizarea lui, cu povești.

Cadrul:

Fundaţia Noi Orizonturi găzduieşte o reţea de 150 de Cluburi de Iniţiativă Comunitară pentru Tineri IMPACT în 12 judeţe din România. În cadrul acestor cluburi tinerii învaţă să identifice problemele comunităţii lor, se gândesc şi lucrează împreună, implementează proiecte comunitare) care prin zona geografică, situația familială, economică etc., au acces redus la programe și proiecte educaționale pe tematicile discriminării și drepturile omului.

__________________

 

Cluburi:

Clubul IMPACT Happynesia – Cluj-Napoca

Câți oameni: 15- 20 de membri activi
Anul înființării: 2008
,,Este unul dintre cele mai active si entuziaste cluburi de generala. Realizeaza intre 2-3 proiecte pe an, acestea tratand diferite teme, de la violenta, la diversitate, la proiecte educationale si sociale.”

Lidia State – coordonator regional

___________________________________
Clubul IMPACT Pheonix – Dej

Anul înființării: 2009
Câți oameni: peste 25 de membri

,,Este un club de liceu de asemenea foarte activ, fiind declarat club independent care reuseste sa se autosustina si sa realizeze proiecte din finantari proprii. De asemenea este un club foarte vizibil in comunitatea lor, avand mai multe aparitii in presa si fiind cunoscuti pentru activitatile pe care le realizeaza (aprox 2 proiecte/an).”

Lidia State – coordonator regional

___________________________________
Clubul IMPACT ARTE – Oradea

Câți oameni: 13 membri
Anul înființării: mai 2014

,,Primul lor proiect a fost realizat in iunie pe tematica sanatatii, care a avut succes in randul beneficiarilor si a doua activitate fiind cea de la Fii parte la Diversitate!. Clubul este inca la inceput.”

(Lidia State – coordonator regional)

___________________________________

Clubul IMPACT Miron Costin – Iasi

Anul înființării: 2006
Câți oameni: 14 membri activi, 2 lideri seniori si 2 juniori.

,,Poate fi incadrat la categoria club activ, se afla la a 3 generatie de impactisti, desi a fost finantat foarte putin ca timp din cei 8 ani de existenta – a mers flux continuu. La un moment dat a realizat activitati generatoare de venit- antreprenoriat social, fiind singurul club adoptat din intreaga reteaua IMPACT . S – a implicat in fiecare mare proiect venit prin FNO.”

Adi Albet – coordonator regional

Clubul IMPACT Agricol – Călărași

___________________________________

Anul înființării: 2011
Câți oameni: 9 membri activi

,,Anul acesta, pentru că am avut doar membri noi, atmosfera la club a trecut prin mai multe etape, de la entuziasm la motivație mai slabă, apoi încurajare și spre final nerăbdarea de a ne revedea și de a lucra din nou anul următor. Ca echipă, deși suntem puțini, ne definește perseverența, încrederea, dorința de a face și altceva și promovăm valori precum colaborarea, fructificarea ideilor și talentelor fiecăruia dintre membri.
Un atu a fost ajutorul considerabil oferit de către membrul junior, care a motivat membrii și a facilitat întâlniri. Foarte mult mi-au placut jocurile si debriefingul, pentru ca a fost o modalitate de a-i cunoaste mai bine pe membri.
Anul trecut a fost foarte încărcat de sentimente pozitive, de bucurii și de perfecționare. Drept urmare, simtim că am acumulat suficiente informații despre diverse subiecte (ex: asociativitate, cursuri de management de proiect si foundraising) pe care ne dorim să le aplicăm in anul ce vine.”

___________________________________
Clubul IMPACT Maxim – Hârșova

Anul înființării: 2011

Câți oameni: 15 membri activi

,,Toate întâlnirile din acest an s-au desfăşurat într-o atmosferă de lucru plăcută, stimulativă. Chiar dacă uneori au existat divergenţe de opinie, dialogul şi susţinerea argumentată a ideilor fiecărui membru, feed-back-ul constructiv au determinat o creştere a calităţii activităţilor şi proiectelor noastre. Motivaţi, cu prietenie şi încredere am reuşit să depăşim toate obstacolele, am adăugat „MAXIM” de vise şi muncă pentru a avea… IMPACT MAXIM.

Prietenia dintre noi, bazată pe valori comune precum respectul, toleranţa, adevărul a fost sursa încrederii şi energiei noastre pe parcursul întregului an. Momente preferate? Au fost multe … Fiecare dintre noi a avut propriile momente de „AHA”, fiecare ne-am „îmbolnăvit de febra” proiectelor şi am trăit cu maximă intensitate atât momentele pregătitoare cât şi euforia lucrului bine făcut, apreciat în comunitate.

Lucrul într-un proiect internaţional de amploare ne-a învăţat să fim mai atenţi la detalii, să fim mai responsabili în asumarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru dar mai ales, ne-a învăţat că, paradoxal, divergenţele de opinie pot uni o echipă.”

Daniela Tepes, lider

___________________________________

Clubul IMPACT Best Hurricane – Uricani

Anul înființării: 2004, este unul din cele mai vechi cluburi din Valea Jiului.

Câți oameni: in prezent sunt 27 de copii de generală (clsasele V-VIII) activi, și doi lideri adulți.

,,In ultima perioada proiectele lor nu au avut o calitate foarte buna. S-au obisnuit sa faca proiecte sociale si am cumva senzatia ca nu mai progreseaza. Cred totusi ca faptul ca sunt implicati in proiectul acesta pe FSDC le va inviora clubul si va schimba putin felul in care vad ei activitatea la club.”

Andreea Baltaretu – coordonator regional

___________________________________
Clubul IMPACT Romani – Petroșani

Anul înființării: 2010
Câți oameni: copii din școala generală (clasele V-VIII), 25 de membri activi, 1 lider adult și 2 lideri juniori

,,Este unul din cele mai dragi si cele mai bune cluburi din Valea Jiului. Clubul inca mai are lideri care au scos maxim in fata potentialul copiilor. Este genul de club care accepta destul de usor provocarile deci cred ca vor face treaba buna pe proiectul cu FDSC-ul.”

Andreea Baltaretu – coordonator regional

___________________________________

Clubul IMPACT AREA

 
„In anul 2013 m-am decis să redeschid Clubul IMPACT la liceu. Și am făcut-o. Nu a fost greu deloc. Partea dificilă urma să fie sustenabilitatea acestuia, pentru că eu nu îmi doream să se sfârșească prea devreme. Cu ajutorul unor membrii IMPACT ai fostului Club de la liceu (IMPACT Green – Colegiul National „Mihai Eminescu” Petrosani) am început să ne ocupăm de Club. Am avut susținerea și a câtorva profesori din liceu, dar niciunul cu pregătirea necesară de a fi lider senior complet pentru întâlniri, administrare, proiecte, educație non-formală. De când am redeschis Clubul știam de treaba asta. Și am îmbrățișat sarcina unui mini-lider senior cu plăcere. Intr-un final am consolidat un grup de 25 de membrii, pe care imi place sa-i denumesc si „prieteni”, cu care am implementat 2 proiecte frumoase si de succes. Am reușit să ne facem vizibili în comunitate și să avem susținători pe mai departe și noi doritori în a ni se alătura
 
Colaborarea cu un alt Club IMPACT a fost partea inovativă a ultimului nostru proiect, colaborare cu care am continuat si pentru proiectul „Fii parte la DIVERSITATE!” pentru care am certitudinea că membrii actuali vor fi alături de mine și că mă voi putea baza pe ei pentru activitatile urmatoare ale Clubului.
In prezent avem 20-25 de membrii activi dintre care 7 lideri juniori si un lider senior care a participat la cursurile din acest an.”
Dinca Oana – coordonator